"Mi-ar fi imposibil sa gandesc un alt film omonim cu numele «Adrian Paunescu» fata de cel pe care il intruchipez, deocamdata. In orice caz, scenaristul ar putea fi baiatul meu, Andrei Paunescu, depozitarul inteligent si luminat al multor momente din viata mea, regizor ar putea fi autorul filmului «Cenaclul Flacara», Cornel Diaconu, actorul din rolul principal, poate, cele doua fiice ale mele, pentru perioada primei tinereti - geniala mea fata, Ana-Maria Paunescu, si, pentru momentul de la 40 de ani - prima mea fiica, ea insasi superdotata, desi putin mai delasatoare, Ioana. Poate ca mi-as putea juca rolul din perioada de acum, rol pentru care ar putea concura si actorul Eugen Cristea sau poetul si ziaristul Ciprian Chirvasiu. Actritele pe care le-am iubit n-ar mai putea fi convingatoare astazi, in rolurile fascinante de ieri, cand as fi strabatut eu insumi varstele de-a latul ca sa le pot pastra langa mine. Nici nu sunt prea familiarizat cu noile actrite, in asa fel incat sa le pot alege cu inspiratie si credibilitate pentru roluri care mi-au purtat viata inainte. Cine mai poate fi, de exemplu, ca exceptionala Rozina Cambos? A trecut prin viata mea, am scris pentru ea, a cantat pentru mine, dar nu mai stiu ce face si cum este acolo, in Israel, unde s-a mutat de cateva decenii. Omagiul meu, tuturor femeilor care m-au iubit si pe care le-am iubit. Fara ele, poezia mea ar fi avut nevoie de zilnice transfuzii de sange. Actritele noi incerc, din motive de prudenta, sa nu le cunosc.
Nu e adevarat ca eu stiu precis cum am trait si ce am trait. Dumneavoastra insistati asupra viziunii mele despre moarte ca si cand nu mi-ar fi destul ca am luptat, chiar si in ultimele luni, de-a dreptul cu ea. Nu mi se pare atat de pasionant subiectul, pentru ca, in afara de momentul cand se va intampla, moartea nu imi va aduce nici un spor de cunoastere. Sentinta ei este oricum definitiva si irevocabila. Va fi interesanta postumitatea mea. Vor fi, desigur, si uitari, vor aparea si atacuri nedrepte, dar scrisul meu se va despovara de biografia autorului, in circulatia lui printre oameni. Nu-mi pot inchipui propria mea moarte si nici nu cred ca ea e o trecere de zid. As fi fost curios sa stiu, totusi, ce iarba va rasari, in timp, pe mormantul meu"...
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Foto: Jurnalul National
