Cartea, in traducerea lui Ciprian Siulea si cu o prefata de Matthew J. Bruccoli, profesor la Universitatea de Sud din Carolina, este cel de-al saselea volum semnat F. Scott Fitzgerald tradus in colectia „Bibliotreca Polirom", dupa bestsellerul Marele Gatsby, romanele Dincoace de Paradis, Blindetea noptii si Cei frumosi si blestemati si volumele de povestiri Strania poveste a lui Banjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului si Un diamant cit Hotelul Ritz si alte povestiri.
Ramas neterminat, romanul Dragostea ultimului magnat a fost publicat intr-o prima varianta in 1941, cu titlul Ultimul magnat: „Chiar si in starea sa preliminara si incompleta, Dragostea ultimului magnat este considerat cel mai bun roman despre cinematografie. Nu este insa unanim recunoscut si faptul ca Fitzgerald scria unul dintre putinele romane americane avind ca erou un om de afaceri convingator si captivant. Arta fictiunii este arta personajului. Monroe Stahr este un erou american arhetipal, intruparea Visului American: un Jay Gatsby inzestrat cu geniu", apreciaza Matthew J. Bruccoli, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in opera lui Fitzgerald.
Inspirata din biografia lui Irving Grant Thalberg, „copilul-minune" al cinematografiei hollywoodiene de la inceputul secolului XX, cartea urmareste ascensiunea lui Monroe Stahr, un producator american care incearca sa-si croiasca drum intr-o lume dificila si plina de intrigi, in care se imbina stralucirea inselatoare a platourilor de filmare cu tensiunile latente din culisele acestora, aventurile amoroase toride cu relatiile de putere: „Este un roman de dragoste si un studiu de caracter al unui arhetip american. Stahr domina romanul, iar cele mai puternice scene sint acelea in care apare lucrind. Exista multe ironii in cariera lui Fitzgerald, dar nici una nu este mai elocventa decit aceea ca .laureatul epocii jazzului. devine creatorul admirativ al unui muncitor-sef. Totusi ironia aceasta nu este surprinzatoare, dat fiind respectul de o viata al lui Fitzgerald pentru implinire si vinovatia fata de propria lui iresponsabilitate." (Matthew J. Bruccoli)
F. Scott Key Fitzgerald (1896-1940) s-a nascut in St. Paul, Minnesota. A publicat primul roman, This Side of Paradise (Dincoace de paradis; Polirom, 2005) in 1920, an in care s-a casatorit cu Zelda Sayre, ea insasi scriitoare. S-a bucurat de la bun inceput de o imensa popularitate, dar si de recunoastere critica, fiind considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai „generatiei pierdute". Capodopera sa, The Great Gatsby (Marele Gatsby; Polirom, 2002, 2007), a aparut in anul 1925. Urmatorul mare roman, Tender Is the Night (Blindetea noptii; Polirom, 2001, 2009), a fost publicat in 1934. In 1999, suplimentul literar al ziarului The Washington Post a declarat Marele Gatsby drept al doilea mare roman in limba engleza al secolului XX, dupa Ulise de James Joyce. Fitzgerald a mai scris The Beautiful and Damned (Cei frumosi si blestemati, 1922; Polirom, 2008) si The Love of the Last Tycoon (Dragostea ultimului magnat, publicat postum in 1941). Este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz Age (Povestiri din epoca jazzului, 1922), All the Sad Young Men (Toti acesti tineri tristi, 1926), Babylon Revisited and Other Stories (publicat in 1960 si tradus in colectia „Biblioteca Polirom" cu titlul Un diamant cit Hotelul Ritz si alte povestiri, 2006). La Editura Polirom a mai aparut volumul de povestiri Strania poveste a lui Banjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului (2009), a carui ecranizare a fost distinsa cu trei premii Oscar, trei premii BAFTA si a obtinut cinci nominalizari la Globul de Aur.
