George Mihaita: „Cand spun Malaele, spun o implinire a mea”

Din postura sa de director-manager al „Comediei” bucurestene, actorul George Mihaita a acordat un interviu Jurnalului National, in care vorbeste despre infiintarea unui atelier-scoala care ii poarta numele, despre sustinerea adolescentilor, despre proiectele institutiei de spectacole, dar si despre „implinirile” sale ca artist.

Publicat: Marti, 13 Decembrie 2011, 00:00 | Actualizat Vineri, 29 Iunie 2012, 01:14

Urmărește A1 pe Discover

Jurnalul National: Ideea de Atelier-scoala "George Mihaita" prinde contur. Vor fi organizate cursuri de teatru, gratuite, pentru elevi. Cum s-a nascut acest proiect?

George Mihaita: Ideea mi-a venit atunci cand am mers la un spectacol, la Sala Noua a teatrului, si i-am vazut in randul intai pe Gica Hagi, Gica Popescu si Adrian Ilie. M-am asezat langa ei si am urmarit spectacolul, in care erau trei fete: doua aveau cate 12 ani si una 15 ani. Erau fetele celor trei fosti mari fotbalisti, pregatite sa joace de o actrita profesoara - Radita Rosu. Fetele - foarte bune toate. Am vorbit, dupa aceea, cu cei trei, i-am invitat la spectacolele noastre, au venit. Apoi, mi-am zis ca, daca Teatrul de Comedie a putut gazdui acest proiect, de ce sa nu-l dezvoltam.

Dupa vreo trei luni, ma gandeam - ca tot eram legat de fenomenul adolescentin - sa incerc formarea a doua clase de 12-14 si 15-18 ani. M-am gandit si la faptul ca am si destule relatii ca sa fac rost de bani, pentru a plati profesorii si ce mai trebuie, adica bucataria din jurul proiectului. Si am plecat la drum. Nici nu-mi trebuia mult. Daca imi aprinzi beculetul cu adolescentii, eu sunt acolo, la orice ora din zi si din noapte. Ca sa-i dau credibilitate, am gandit acest atelier in jurul numelui meu. Vor tine cursurile: Mihai Bisericanu - profesor la UNATC, care se pricepe la muzica, la actorie, la miscare, la pantomima; Radita Rosu si dorim sa o luam si pe regizoarea Teodora Campineanu, care a lucrat foarte mult cu adolescentii.

Care e scopul acestor ateliere?
Vrem sa-i ducem pe acesti pusti sa vada teatru, sa-i invatam sa recite, sa-i invatam sa vorbeasca, sa stie cum sa se comporte, nu numai pe scena, ci si in viata de toate zilele, iar profesorii sa le fie atat profesori, cat si prieteni, parinti. Am o ambitie, as vrea sa aud: "De la clasa lui Mihaita au intrat la Teatru atatia...". Sunt convins ca multi vor dori sa dea la Actorie. Am stat si m-am uitat: exista unii elevi foarte buni.

Articolul continuă după reclamă

Au venit multi elevi? Cum s-au prezentat la preselectie?
S-au inscris cateva sute de elevi. Am atras de partea noastra - co-organizator - Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, prin intermediul caruia s-a anuntat in scoli.

S-au inscris si mai mici decat varsta anuntata?
Da, dragutii de ei, unii aveau 10-11 ani. Dar ne-am propus sa-i primim pe cei care au de la 12 ani in sus. S-ar putea ca in clasa de 12 - 14 ani sa intre si unii de 11 ani, daca sunt foarte, foarte buni. In fiecare dintre cele doua clase vor fi, probabil, zece elevi.

Ce stiu ei, la aceasta varsta, despre teatru?
Nu poseda cunostinte despre arta teatrala, dar unii au un fel de intuitie. Un cunoscator isi da seama daca un actor e bun sau nu dupa cum intra in scena sau de indata cum spune primele replici. Daca nu vii cu lumea pe care o interpretezi si intri ca si cum ar intra cineva pe usa, atunci... Unii copii care au venit la preselectie sunt deosebiti.

Citeste interviul integral in Jurnalul!