Protagonistul romanului este un pictor mediocru, desemnat, in loc de nume, prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la cele doua picturi, portretul academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si celalalt portret, realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului" S., ne introduce in miezul crizei morale a artistului si pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.
„Manual de pictura si caligrafie incorporeaza reflexivitatea ca dimensiune explicita a discursului, prezentind o serie de caracteristici tipic moderniste. Spatiul fictiunii este organizat in jurul unui subiect perceptiv, care dezvolta diferite variante de monolog interior, vizind atit modalitatile de autoreprezentare, cit si problematica reprezentarii: transpunerea «realului» in varii discursuri (pictura si scris) si iluzia mimesis-ului (portretul si autobiografia). Bazat pe un pact de veracitate, mimesis-ul este la fel de conventional ca si formele artistice inradacinate in imaginar, ceea ce implica o problematizare a «traducerii» interartistice si interdiscursive (de la pictura la literatura)." - sunt aprecierile Mioarei Caragea, cea care semneaza traducerea romanului.
Potrivit Polirom, Jose Saramago declara: „Intr-un fel, se poate spune ca, litera cu litera, cuvint cu cuvint, pagina cu pagina, carte dupa carte, am reusit cu succes sa implantez in omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred ca fara ele n-as mai fi cel care sint azi; fara ele poate ca viata mea n-ar fi reusit sa devina altceva decit un schita imprecisa, o promisiune care, ca atitea altele, n-ar fi ramas decit o promisiune."
Jose Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Ridicat de la pamint (1980) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2008) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2009), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze". In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002) si urmata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008) si Intermitentele mortii (2005; Polirom, 2007, 2009).
Scriitorul portughez a incetat din viata pe 18 iunie 2010, la virsta de 87 de ani.
"Vinovat de iubire", primul roman al poetului Adrian Paunescu... Festival de cultura urbana la Bucuresti...
