"Septembrie 1978, a doua zi de scoala. Invatatoarea ne-a zis sa ne declaram nationalitatile, si toti au raspuns romana, eu am zis ca trebuie sa intreb acasa. Si i-am intrebat pe ai mei, si chiar si acum cand ma gandesc ma plezneste din nou tacerea aceea tiuitoare si am stiut ca iar am intrebat ceva ce nu se cuvenea. Si m-am gandit toata noaptea ce voi zice a doua zi la scoala si m-am gandit la oamenii din care ma trag si dimineata a venit raspunsul.
M-am dus la invatatoare si i-am zis:
- Anul asta sunt unguroaica, la anu' sa ma treceti romanca, apoi om mai vedea!"
Asa incepe primul volum al Dorei Hoza, un broker care, la 37 de ani, a scris o carte in doua saptamani si nu vrea sa se opreasca.
"Orice carte are la sfarsit o parte cu invataminte intelepte. A mea nu are, eu nu am invatat nimic din toate astea. Eu am incercat doar sa inteleg de unde vin, ce mi s-a dat pe parcurs de la cei ce m-au inconjurat, sa inteleg cat de importante sunt radacinile si traditiile familiei. (...) Nu mi-am ales sotul dupa nici unul dintre criteriile familiei, nu imi educ copii dupa acestea,dimpotriva ii pun sa invete toate limbile, sa cunoasca toate culturile si toate religiile din familia mea, sa respecte omul pentru ce este el inauntrul lui, sa nu se lase inselat de mastile expuse, de titluri sau de credinte. Eu asta inteleg prin a fi ardelean", a marturisit autoarea pe blogul personal cu cateva zile inainte de lansare.
