Regizorul Claudiu Goga a ales sa monteze "Puterea neobisnuintei", text scris de Thomas Bernhard in prima jumatate a anilor '70, pentru ca "e o piesa foarte potrivita pentru ceea ce se intampla astazi in cultura romaneasca si in special in teatru", dupa cum mi-a spus. Mai degraba, este o meditatie asupra a ceea ce inseamna creatorul si opera sa, iar in fata publicului este pusa o oglinda a societatii, o oglinda asupra meseriei de artist.
Duritatea descrisa de Thomas Bernhard este asociata de Goga cu munca unui chirurg care opereaza fara anestezie. Autorul nu da indicatii regizorale in aceasta piesa consistenta, ceea ce l-a determinat pe regizor si pe actorii distribuiti sa construiasca un scenariu paralel al situatiilor teatrale. Si pentru ca, asa cum spune Claudiu Goga, "acest text nu sta singur in picioare" era nevoie de o conceptie regizorala.
"E o piesa scrisa ca un poem cu rima alba, fara nici un fel de punctuatie. Si e absolut necesara o conceptie regizorala, care a venit din relatia mea cu lumea teatrala, cu ceea ce se intampla acum. E un spectacol foarte personal", a marturisit regizorul. Ca urmare, s-a impus un stil construit puternic, asta si impune autorul. Altfel exista riscul ca publicul sa nu inteleaga ce se intampla in scena. Echipa si-a asumat riscul de a face un spectacol pentru un public elitist.
Totusi, spectatorii (pe care nu-i selectezi) reactioneaza la final destul de bine. Intr-un asemenea caz, cu un astfel de text, trebuie sa faci in asa fel ca lucrurile sa fie clare in spectacol. Echipa a reusit acest lucru, scotand la iveala povestea, care este simpla, dar spusa ca un puzzle. Spectatorul trebuie sa fie atent, pentru a prinde ideea repede.
Actorii alesi sunt pe potriva personajelor incadrate in acest concept regizoral al lui Goga. In rolul principal, cel al Directorului de circ, e Marius Cordos, care inzestreaza foarte bine scenic personajul, fixand povestea prin relatia cu ceilalti actori care si-au inteles perfect menirea in aceasta creatie teatrala: Virginia Itta Marcu, Mihai Bica, Gabriel Costea si Maria Garbovan. Fiind vorba despre un concept atat de personal, Claudiu Goga si-a permis sa semneze, desi nu a mai facut-o, si decorurile la spectacol.
E spectaculos. Alte elemente importante care dau consistenta montarii sunt costumele (Lia Dogaru) si coregrafia (Elena Zamfirescu). Traducerea apartine lui Tino Geirun.
Sursa, text si foto: jurnalul.ro
Seara italiana la Libraria Humanitas cu Daniel Barbu si Irina Margareta Nistor... Poezie cu voce tare numai la Centrul National al Dansului Bucuresti...
