Ultima dorinta a Anei Maria, o tanara de 21 de ani rapusa de boala, se pare, si din cauza neglijentei unor medici preocupati mai degraba de faptul ca pe patul de spital suferea o emigranta, s-a materializat in paginile unui volum de fictiune rascolitor.
Prozatorul Radu Aldulescu simte ca si-a atins scopul si a scris un roman bun. Odata cu aparitia acestei carti, mama fetei, Mariana Nabadan, a mai usurat din povara sufletului si a indeplinit vrerea unicului ei copil, acum mort.
● Jurnalul National: Povestea Anei Maria este, intr-adevar, o realitate care nu te poate lasa indiferent, insa ce anume v-a determinat sa lasati totul si sa plecati la Viena pe urma scrisorii trimise de Mariana Nadaban?
● Radu Aldulescu: De obicei, in cazuri precum cel al Marianei Nadaban, oamenii apeleaza la presa scrisa sau la televiziune pentru a-si povesti drama, tragand nadejde ca li se va face dreptate. Dupa stiinta mea, Mariana este un caz cumva singular, in sensul ca a vrut cu tot dinadinsul sa faca din necazurile, calvarul cu unica ei fiica moarta la 21 de ani, un roman, astfel incat, in acest sens, a apelat la mai multe edituri din Austria si din Germania. A fost refuzata deoarece ea tinea neaparat ca din roman sa reiasa ca moartea fiicei sale a fost, in primul rand, o consecinta a neglijentei medicilor vienezi si a felului discriminator in care sunt tratati emigrantii, auslanderii in limbajul austriecilor - termen pe care l-am preluat de altfel si in roman, ca un soi de leitmotiv al dramei integrarii romanilor in Occident.
Este exagerat spus ca am lasat totul si am plecat la Viena. Nu ma aflu in situatia de a mi se oferi prea des ocazia unui sejur la Viena. Mai fusesem o singura data, cu ocazia unui targ de carte, asa incat pentru mine a fost binevenita aceasta invitatie. Pe de alta parte, intr-o prima faza, m-a incitat insistenta si felul de a fi al acestei femei. Unul din ultimele e-mail-uri primite pe adresa editurii, inainte de a da curs invitatiei Marianei suna cam asa: "Draga Madalina (nr: Madalina Ghiu, redactor la editura Cartea Romaneasca), am fost foarte bucuroasa aseara cand am aflat ca domnul Aldulescu este de acord sa scrie cartea. Am plans de bucurie. M-am gandit la Eminescu." Acest gen de formulare imi inspira un soi de romantism telenovelistic, dincolo de care ar fi putut subzista temperamente, orientari si ocupatii din cele mai diverse.
● S-a vorbit despre puterea vindecatoare a literaturii in ceea ce priveste romanul "Ana Maria si ingerii". V-a marturisit Mariana Nadaban in ce fel a simtit ca a ajutat-o aceasta confesiune transformata intr-un roman?
● Puterea vindecatoare a literaturii despre care spuneti ca s-a vorbit este o formulare apartinand Madalinei Ghiu, redactor la Cartea Romaneasca, creierul acestei edituri, care cel mai adesea vrea sa ramana anonima. Ea a fost de fapt initiatoarea scrierii acestui roman, ea a facut legatura intre mine si Mariana si a facut posibila intalnirea noastra. In primul rand, Marianei i-a picat bine ca si-a descarcat sufletul. Apoi, aparitia acestei carti a fost pentru ea o dorinta si un vis implinit.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
