Romanul „Galeria cu vita salbatica”, un cor antic pe taram oniric

Constantin Toiu a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti (1942-1946), unde a avut sansa uriasa de a intalni profesori ilustri: Tudor Vianu, Mircea Vulcanescu, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea. Constiinta sa libera si spiritul slefuit prin cultura si intalniri cu mentori de prima marime s-au trezit, o data cu instaurarea comunismului, derutate de noile realitati. A lucrat ca redactor la Editura Partidului Muncitoresc Roman si la Editura de Stat pentru Literatura si Arta, declansand pana la urma, dupa cum marturiseste, „autoexcuderea" din partid. I s-a propus sa colaboreze cu Securitatea, oferindu-i se doi ani de sedere la Paris.

A raspuns in gluma ca doi ani nu sunt suficienti, are nevoie de intreaga viata pentru a reflecta daca sa accepte sau nu propunerea. „Asa vorbeam cu ei. Le impuneam fara sa ii jignesc.(...) La noi nu se putea face disidenta. Scriitori disidenti au fost doar cativa. Goma, Tudoran, intr-adevar au fost disidenti.(...) La mine nu aveau de ce sa se lege. De Doinas au avut, de Negoitescu au avut. Eu am fost totdeauna de stanga. Toate astea sant scrise." („Un scriitor adevarat nu face rau altui om", interviu realizat de Ana Chiritoiu pentru Romania literara).

Constantin Toiu a perceput dureros mascarada prin care se simula cultura adevarata in institutiile timpului. A tradus foarte mult si mai cu seama a stilizat traduceri importante din literatura scriitorilor straini, rafinandu-si astfel propriul stil.

In 1976, cand a publicat ,,Galeria cu vita salbatica", autorul era in plina maturitate, avea 53 de ani. Romanul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei RSR, s-a bucurat de o foarte buna receptare din partea publicului cititor, astfel ca a schimbat destinul li¬terar al prozatorului. Din acel moment, Constantin Toiu a fost recunoscut ca un autor de prim rang al literaturii romane. „Proza lui Constantin Toiu seamana cu un fagure de miere, fiecare «hexagon» al epicii, fiind incarcat de semnificatii. Este vorba despre o proza grea, care nu poate fi citita la fel de repede ca un roman de actiune. De fapt, abia in momentul recitirii, se ajunge la o comunicare bine sincronizata intre lector si text." (Alex. Stefanescu, „Istoria literaturii romane contemporane").

In „Galeria cu vita salbatica", actiunea se desfasoara in anii 1957-1958 si este (in)scrisa in amintirile personajului principal, Chiril Merisor, redactor de editura. Chiril este un nume de sfant, iar Merisor, diminutiv al unui simbol plurisemantic, insumand nevoia de cunoastere, dar si pacatul. Acesta este protagonistul unor intamplari inlantuite, de la excluderea sa din partid pana la intemnitare si sinucidere, intamplari furate vietii si livrate neuitarii, prin consemnarea lor, intr-un „jurnal de bord". Acest jurnal este „periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigand in ape atat de inselatoare".

Citeste articolul integral in Jurnalul!

+1

Mai multe fotografii

Foto: compendium.ro