"Ce mult aveam cand n-aveam nimic! Ce putin avem cand avem totul. Sunt la varsta la care am aproape totul, semn ca nu am aproape nimic. Stiu tot mai putin pe masura ce aflu tot mai mult. Nu stiu, de exemplu, de ce a trebuit sa mi se termine copilaria. Nu stiu de ce mi-au murit parintii. Nu stiu de ce mi-a albit parul. Nu stiu de ce atunci cand ma privesc in oglinda intalnesc chipul unui strain. Nu stiu ce este timpul.
Sa-mi fie iertata lipsa de modestie, dar imi sunt profund datoare si literatura universala, si literatura romana. Prima, pentru ca nu sunt Tolstoi. Cealalta, pentru ca nu sunt Preda.
Ma tem ca incep sa nu stiu nici macar cine sunt eu. In orice caz, ma bucur ca nu sunt Lev Tolstoi. Fiind el, m-ar fi incercat poate tentatia de a scrie «Razboi si pace». Va inchipuiti ce ghinion ar fi avut aceasta capodopera sa apara in Romania de azi? Din motive bine intemeiate, intre care faptul ca nu l-am impuscat pe Ceausescu in fostul regim si pe Iliescu in acesta; domni de mare profunzime intelectuala si inestimabila probitate morala precum Nicolae Manolescu, Alex Stefanescu, Dan C. Mihaescu si altii nu si-ar fi facut probabil timp sa bage romanul cu pricina in seama.
Ma mai bucur ca nu sunt nici Marin Preda. Fiind el, as fi comis in mod sigur nesabuinta de a scrie «Morometii». Pe buna dreptate, ce sanse sa fi avut o astfel de carte in lumea zilelor noastre care se pregateste sa-i duca la groapa pe ultimii tarani?
Fie numai si pentru atat pot spune ca n-am trecut chiar degeaba prin viata. Nu mi-a fost dat sa fiu altcineva. Asa ca, vrand, nevrand, sunt eu insumi. Un biet om care trage dupa el niste biete cuvinte in speranta ca alti cativa bieti oameni ar putea avea nevoie de ele. Un tot mai ingandurat purtator de suflet care se uita in urma timpului ca sa vada daca nu i-au fugit amintirile cu altul. Un privitor trist catre viitor ca sa gaseasca acolo speranta.
Pe cine si ce caut? O sa va umple de indignare raspunsul, dar adevarul este ca il caut in permanenta pe Dumnezeu. De multe ori certandu-ma cu El. Cateodata, negandu-L. Imi puteti spune: Cum iti permiti, nemernicule? Cine te crezi?
De fapt, asta e intrebarea: Cine ma cred? Daca as sti, v-as spune. Dar nu stiu. Ce stiu - trebuie sa recunosc, nu sunt chiar de tot ignorant, mai stiu totusi cate ceva - este ca am cateva defecte fundamentale. Bunaoara, cel de a fi trait inainte de '89. Si de a fi visat inainte de '89. Si de a fi iubit inainte de '89. Oare o sa fiu iertat vreodata pentru aceasta cumplita vinovatie? Mai am apoi defectul de a nu fi fugit la timp din tara asta, peste care se asterne defectul si mai grav de a vrea sa raman si dupa moarte aici, mai ales dupa moarte. Cel mai mare dintre defecte l-ati intuit deja: sunt muritor. Din aceasta pricina ii iubesc atat de mult pe oameni. Si tot din ea, ma cert atat de des cu Dumnezeu."
Sursa: jurnalul.ro
"Noaptea Demnitarilor" la Muzeul de Arta din Timisoara... Pianista Mihaela Ursuleasa, declarata "Omul zilei" de Jurnalul National...
