Un roman la... Saint-Tropez

DE LA SAIVANUL DE OI LA SEVALET
Trecem direct la subiectul principal: cele cinci vieti ale sale. Prima viata, cea de pastor. S-a nascut la Straja, in Bucovina, si, pana la 23 de ani, a fost cioban. Obcinele toate erau ale lui. "Aveam un berbec si ma urcam pe spatele lui, ca pe un cal. Ma ducea. Mie imi placeau mai mult caprele, pentru ca erau vesele. Din cauza asta beam numai lapte de capra." Cadru bucolic de inceput de veac romanesc. Ar fi putut ramane la Straja pentru totdeauna; apucase sa-si ridice o casa, o dotase cu tot dichisul, dar a venit razboiul si n-a putut dormi nici macar o noapte in ea. Atunci, cand a plecat pentru totdeauna de-acasa, Georges Cotos a murit, intr-un fel, prima data.

A doua sa viata a inceput in 1941, cand a fost mobilizat ca sa lupte in Armata romana, pe frontul de Rasarit. A fost ranit, la Marea de Azov, si evacuat la un spital din Austria. Cand s-a externat ar fi vrut sa revina acasa, dar in "Bucovina lui" intrasera rusii. Atunci, Georges Cotos a murit a doua oara.

A treia lui viata incepe in Franta, unde ajunge in randurile Rezistentei, oferindu-si serviciile de fost artilerist in Armata romana si de combatant antibolsevic. Dupa razboi se stabileste la Paris. "Am studiat treaba si m-am gandit ca, in Romania ocupata de rusi, nu mai e nimic de facut. Asa ca am ramas in Franta. Cand am ajuns la Paris nu aveam nimic si realizam ca trebuie sa iau viata de la capat. Am facut, prin urmare, tot felul de lucruri. Am fost portar la un cabaret, maitre d'hôtel, am fost «toaleteur» de caini si am inventat un aparat de uscat parul patrupedelor, am ajuns intr-o turnatorie de roti din aluminiu pentru carucioare de copii..."

Nu stie cand si de ce a inceput sa picteze. La Paris a cumparat, intr-o zi, culori, transformandu-si camaruta din Place St. Michel in atelier. A frecventat, sporadic, cursurile de pictura la Belle Arte, boema pariziana, i-a cunoscut pe Breton, Brancusi, Eliade, Cioran... Cu Eliade a stat la masa si l-a uimit cu limbajul sau bucovinean nealterat. Brancusi i-a apreciat sinceritatea de om simplu, de la tara, si l-a indemnat sa-si expuna tablourile in Spania, unde a avut, intr-adevar, succes. A mai fost cu expozitii in Suedia, Danemarca, Norvegia...

Banii castigati din vanzarea tablourilor i-a investit intr-o gospodarie taraneasca, pe malul Ronului. "Era ca o Bucovina. «Bucovina mea». Aveam zece hectare, un gard de 3 km in jurul proprietatii, un sistem de adapare inventat de mine, zece vaci albe, 40 de oi, pasari... Eu le ingrijeam, le vindecam de boli... A fost un mijloc de a-mi aminti de Bucovina noastra. Eu voiam sa fac ceva care merge, ceva care sa dureze mai multe vieti. Mai tarziu a trebuit sa vand animalele, pentru ca le iubeam prea mult si nu suportam sa le sacrific."

INGHETATA POPOFF
Ciobanul Cotos murea, astfel, inca o data, renascand insa, pentru a patra oara, la Saint-Tropez, unde nimereste din intamplare, manat de dorinta de a se stabili undeva, in sud, la caldura. La Saint-Tropez traieste intai din vanzarea tablourilor, apoi, folosind un aparat inventat de un alt roman pe care-l intalnise in Spania, produce primele "inghetate Popoff". "La Paris, cand urmam cursurile la Belle Arte, ma duceam imbracat elegant - costum alb, cravata, palarie - si studentii ma poreclisera "Prince Popoff" , dupa numele unui rus, pentru ca despre romani nimeni nu stia nimic pe atunci." Inghetata Popoff a facut o cariera impresionanta pe Coasta de Azur incepand din 1958. "Am luat de la prietenul meu cosarca (masina de inghetata - n.n.), am pus-o in caruta (automobil - n.n.) si am venit cu ea la Saint-Tropez. Am cumparat ingrediente proaspete, am preparat reteta dupa secretul meu si am iesit cu inghetata in strada. La inceput, nu prea mergea, dar am avut ideea sa-i fac reclama intr-un mod neobisnuit: Saint-Tropez e construit in panta, spre Mediterana, asa ca am dat drumul sa curga la vale, pe strazi, sute de cornete de inghetata, care aveau forme neobisnuite, inventate de mine. Lumea se mira: «Cine e nebunul acesta?» Si «nebunul» a inceput, deodata, sa vanda inghetata cum nu se mai vanduse pana atunci in statiunea franceza unde Louis de Funes filma seria «Jandarmilor...»"

Intr-adevar, nici o alta inghetata nu s-a impus, legendar, ca Popoff. La Saint-Tropez s-au dedat la ea Brigitte Bardot, cineastul si scriitorul Roger Vadim, miliardarul Gunther Sachs, Jean Cocteau... "Intr-o zi am avut emotii cand l-am vazut in fata aparatului de inghetata pe Pablo Picasso. M-a intrebat ceva despre modul de fabricare, despre ingrediente... L-am servit cu un cornet mare, de 5 franci. Despre pictura n-am apucat sa vorbim atunci, pentru ca erau multi clienti la rand... Copiii aveau gratuitate si se bucurau cel mai tare. Inghetata, ca si pictura, ca si gospodaria... De fapt, nu vindeam ca sa castig bani, ci ca sa fac bine."

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Sursa foto: Jurnalul National