Intalnire cu Bogdan Apetri, regizorul filmului "Periferic"

Urmărește A1 pe Discover

Scurtmetrajele lui Bogdan Apetri, "Ultima zi de decembrie" (2005) si "O scurta trilogie despre singuratate"(2006) au fost primite cu succes la multe festivaluri de film din intreaga lume (Clermont-Ferrand, Rotterdam, Palm Springs, Cottbus, Montreal), iar filmul american "3 Backyards", co-produs de el si regizat de Eric Mendelsohn, a castigat premiul pentru cea mai buna regie la Festivalul Sundance (2010).

Ce are in comun lungmetrajul sau de debut cu celelalte filme ale sale? Simetria, dorinta de a crea un paralelism intre povestile care se intersecteaza sau actiunile personajelor, un anume perfectionism in constructia lor. "Periferic" (care va rula in cinematografele din Romania in februarie 2011) a fost inspirat dintr-un scenariu scris in urma cu un deceniu de Cristian Mungiu si Ioana Uricaru. Insa de la ideea centrala, Bogdan a reconstruit povestea, personajele si a realizat ceva trecut prin filtrul propriei experiente. De altfel, i-a fost oarecum la indemana sa creeze povestea unei femei ce iese din inchisoare, el avand ocazia sa practice dreptul penal timp de doi ani, inainte de a deveni student al Universitatii din Columbia (intre 2001 si 2006).

Publicul, fata in fata cu regizorul

In fata panzei mari pe care ii fusese proiectat lungmetrajul "Periferic", un tanar cu chip de copilandru - desi are de fapt 34 de ani - vorbeste entuziasmat cu publicul, raspunde intrebarilor.

Este in Varsovia de cateva zile, dar inainte de a lua avionul spre New York, se plimba prin centrul vechi al orasului, reconstruit din ruine dupa 1945. In timp ce priveste in jur, curios sa mai descopere ceva, chiar si acum, in ultima zi in Polonia, povesteste despre aventura lui cu filmul, inceputa in urma cu cativa ani.

Bogdan Apetri s-a nascut la Piatra Neamt in 1976 si desi de 10 ani este un cetatean al lumii, si-a pastrat atat dulcele accent moldovenesc, cat si atitudinea calda, reconfortanta.

Daca ar fi putea fi comparat cu un personaj de carte, probabil i-ar putea fi atribuit rolul povestasului din cartea lui Vargas Llosa, cel care devine indispensabil tribului machiguengas, continuandu-le traditia orala de a istorisi.

Costurile facultatii urmate de el au fost destul de ridicate, acesta fiind unul dintre dezavantaje, sau poate singurul dezavantaj. Cu toate acestea, dincolo de pasiune si dorinta de perfectionare, in spatele a ce a realizat pana acum Bogdan Apetri se gaseste multa munca.

A avut diverse joburi pentru a-si plati studile, de la bibliotecar la "alcohol procter" (un fel de supraveghetor la petrecerile unde nu era permis accesul minorilor - cei sub 21 de ani), a facut un dublu masterat in regie si imagine de film si a fost cel care s-a ocupat cu totul de realizarea scurt-metrajelor sale, incepand cu sceanariu si terminand cu montaj sau sunet, pentru a invata cat mai bine ce inseamna sa produci un film cap-coada.

A intui destinul si a-l urma

A stiut de cand era copil ce vrea sa faca in viata, marturisind ca mereu a simtit ca face parte dintr-un film. De altfel, nu poti sa nu simti la el placerea cu care vorbeste despre cinema, carti, regizori si cat de integrat este in aceasta lume, ca practic o respira.

Urmareste in fiecare seara cate un film, ii place sa vada orice. Despre carti, la fel, nu are una preferata, citeste bune si slabe ... este in cautare. Poate in cautarea acelei carti neslefuite din care sa scoata un diamant de film. Spune ca bazandu-te pe o carte foarte buna este imposibil sa faci si un film la fel de bun; sunt prea multe asteptari la nivelul carora trebuie sa te ridici si este de-a dreptul imposibil sa reusesti acest lucru. Insa daca gasesti ceva de exceptie intr-o carte mediocra, poti sa prezinti publicului ceva extraordinar si chiar sa scoti cartea din anonimat.

Poti alege sa cunosti lumea calatorind si vazand locuri, ceea ce face si Bogdan (urmatorul film la care lucreaza va fi produs de el in New Mexico), dar si reconstruind in tine, prin ceea ce absorbi in mod constant din ceea ce se intampla in jurul tau. Si la el se simte placerea de a descoperi, observa, intelege, pe care o au exploratorii sau antropologii.

Este un infidel fata de filme, mereu descopera un altul mai bun si ii devine preferat, dar in general apreciaza regizorii care inteleg intr-adevar cinematografia ca pe o arta completa: sunt importanti si actorii, si mesajul, dar mai ales compozitia audio-vizuala finala, de aceea Kieslowski, Polanski, Hitchcock, Fellini sau Kurosawa sunt cativa dintre preferatii lui.

Inspiratia pentru un film, la fel ca si cea a unui scriitor, vine din orice, oricand vrea, nu este ceva cautat, ci poate porni de la ceva banal, vazut in treacat. Trebuie ca ceva sa ii atraga atentia, nu neaparat spectaculos, dar ceva care sa poata fi simtit, transpus prin propria lentila.

Ajuns pe podul de unde se vede raul Vistula, priveste orasul. Este frig si el e imbracat cu o camasa si o geaca subtire: "Nu stiam ca e asa rece aici. La New York sunt 21 de grade".

Se reazema de ea cu bratele si priveste linistit inainte, apa, strazile, oamenii. Stop cadru.

+5

Mai multe fotografii