Istoricul şi criticul literar Paul Cornea a încetat din viață duminică, la vârsta de 94 de ani, a anunţat Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).
Paul Cornea s-a născut la 3 noiembrie 1923 în Bucureşti, unde a urmat studiile liceale şi universitare. Licenţiat în litere şi filosofie (1948), din 1949 şi-a început cariera didactică la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut titlul de doctor în filologie (1971).
Paralel cu activitatea universitară, între 1952 şi 1964 a fost director general în Ministerul Culturii, a condus succesiv Direcţia Teatrelor şi Instituţiilor Muzicale, Direcţia Generală a Editurilor, Studioul Cinematografic Bucureşti, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu", ultima sa încadrare aici fiind aceea de şef de sector.
După 1990, a fost secretar de stat în Ministerul Învăţământului (ianuarie - iunie 1990), şef de catedră şi decan al Facultăţii de Litere (1990-1996); profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Este unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai fenomenului literar, autorul a numeroase lucrări în domenii precum teoria şi istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc şi a romantismului. Iniţiază şi conduce (din 1967) seria de Documente şi manuscrise literare.
Paul Cornea a coordonat volumul „Reviste literare româneşti în secolul al XIX-lea şi Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1979)" şi a publicat antologii de texte (precum 'Gândirea românească în epoca paşoptistă, I-II, 1969, în colaborare, Propăşirea. Foaie ştiinţifică şi literară, 1969. în colaborare). Printre volumele publicate se numără: Studii de literatură română modernă (1962), De la Alexandrescu la Eminescu (1966), Originile romantismului românesc (1972, reeditată în 2008), Conceptul de istorie literară în cultura românească (1978), Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (1980), Itinerar printre clasici (1984), Introducere în teoria lecturii (1988) (traducere italiană, 1993), Aproapele şi departele (1990), Semnele vremii (1995), Introducere în teoria lecturii (1998), Interpretare şi raţionalitate (2006). Mai recent, în 2013, a fast editat şi publicat volumul Ce a fost - cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache.
El a fost răsplătit cu Premiul „B.P. Hasdeu" al Academiei (1972) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1973). În 2009, a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2008, cu volumul Delimitări şi ipoteze. Comunicări şi eseuri de teorie literară şi studii culturale, iar în 2011, a fost finalist pentru Opera Omnia, secţiunea literatură, în cadrul celei de-a X-a ediţii a Premiilor Prometheus. Membru în biroul executiv al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, din 1990 a fost vicepreşedintele acesteia.
Membru al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată, din 1985, Paul Cornea a făcut parte din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 şi 1997 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte. De la fondarea ei în 1997, a fost preşedintele Asociaţiei de Literatură Comparată din România. A participat la numeroase congrese ale AILC (Bordeaux, Montreal, Budapesta, Innsbruck, New York, Paris, Munchen, Edmonton şi Leiden), fiind ales şi preşedinte al comisiei de experţi pentru organizarea congresului de la Pretoria (2000). A fost distins cu „Palmes Academique", cu gradul de Officier (1997). A făcut parte din Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român (2009-2012).
Sursă: Agerpres.
