Mănăstirea Putna: legendă, curiozități, traseu, program și taxe de vizitare

Mănăstirea Putna este unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. Află legendă, curiozități, program, taxe și tot ce trebuie să știi înainte de a vizita Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna este unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. Află legendă, curiozități, program, taxe și tot ce trebuie să știi înainte de a vizita Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Mănăstirea Putna deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane.

Mănăstirea Putna, program și taxe de vizitare

Mănăstirea Putna, program sezon turistic (mai – septembrie)

Luni – Duminică: 08:30 – 20:00

Mănăstirea Putna, program extrasezon (octombrie – aprilie)

Luni – Duminică: 09:00 – 17:00

Mănăstirera Putna, taxa de fotografiere/filmare exterior

Neprofesional: 10 lei

Mănăstirea Putna, traseu

Mănăstirea Putna se află în comuna cu același nume din județul Suceava.

În ceea ce privește distanța, o despart 97 de kilometri de Gura Humorului, 100 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc, 127 de kilometri de Vatra Dornei și 68 de kilometri de Suceava.

Mănăstirea Putna, traseurutier:

• pe DN2E - Fălticeni - Păltinoasa - Marginea - Vicovu de Jos - DN2H - Mănăstirea Putna; - pe DN17A Câmpulung - Vatra Moldoviței - Sucevița - Marginea
• DN2E Marginea - Vicovu de Jos, DN2H - Mănăstirea Putna;
• DN2 București - Buzău - Focșani - Bacău - Roman - Fălticeni - Suceava, DN2H -Rădăuți - Vicovu de Jos, DN2H - Mănăstirea Putna.

Mănăstirea Putna, traseu cu trenul: Cea mai apropiată gară este cea din localitatea Putna. De aici se pot lua mai departe autobuze până la porțile mănăstirii.

Mănăstirea Putna, ce trebuie să știi despre arhitectură

Intrarea în incinta Mănăstirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești.

Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.

Mănăstirea Putna, legenda mănăstirilor lui Ștefan cel Mare

Potrivit unei vechi tradiții folclorice, după fiecare bătălie Ștefan cel Mare ar fi înălțat câte o biserică. De aceea, credea Ion Neculce, „câte războaie au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut”.

Acest lucru însă, nu se confirmă, deoarece în primii nouă ani de domnie, Ștefan cel Mare a purtat mai multe războaie, dar nu a ridicat decât o singură biserică, și aceea insuficient atestată, la Probota, iar de la fundarea Mănăstirii Putna și până la înălțarea sigură a următorului edificiu bisericesc, respectiv, între anii 1466 - 1487, s-au mai scurs încă doua decenii, răstimp în care, de asemenea, nu a construit decât o singură biserică, la Rîmnicul Sărat, deși în acest interval s-au desfășurat cele mai multe și mai înfricoșătoare dintre bătăliile sale.

Potrivit celei mai răspândite legende referitoare la întemeierea mănăstirii Putna, alegerea acestui loc s-ar fi hotărât însă în cu totul alt chip și anume, cu arcul și săgeata... Acestea ar fi fost instrumentele de proiectare a edificiului, „compasul” și „rigla” cu ajutorul cărora s-au trasat coordonatele sale.

Ion Neculce, care a consemnat legenda în O samă de cuvinte, relatează astfel întîmplările: „Ștefan-vodă cel Bun, cînd s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras ca arcul dintr-un vârvu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. Și este mult locu de unde au tras pană în mănăstire”.

Mănăstirea Putna, legenda lui Daniil Sihastru

Se spune că, odată, într-o noapte foarte întunecoasă, pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Vițeului, iar afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urșilor, ar fi sosit la el, să-i ceară găzduire, Ștefan-Vodă, care, întorcându-se de la o vânătoare din munți, s-ar fi rătăcit prin partea locului. Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat de taină cu voievodul, 1-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire - mănăstirea Putna, „pentru ca Dumnezeu sa-i ajute la toate treburile lui”.

Mănăstirea Putna, legenda lui Dragos-Vodă

Într-o altă legendă a Mănăstirii Putna se spune că voievodul Dragoș, fiind învins cândva într-un război și rătăcind rănit prin țară, ar fi ajuns la aceeași chilie de pe valea Vițeului, unde un pustnic bătrân, cu barba albă și lungă până la brâu, nenominalizat acum, dar care nu putea fi altul decât tot Daniil Sihastru, i-ar fi acordat găzduire și 1-ar fi ospătat cu mălai fiert și rădăcini culese din pădure.

La miezul nopții, pustnicul 1-ar fi luat de mână pe Ștefan, ar fi ieșit eu el din chilie și i-ar fi arătat cu degetul către un anumit loc, întrebîndu-1 de trei ori dacă vede ceva într-acolo. A treia oară, vodă i-ar fi răspuns că vede niște lumini, la care sihastrul a precizat că acelea nu-s lumini ci îngeri și că locul respectiv este sfânt, drept care, dacă vrea să-i biruie pe vrăjmași, trebuie să ridice acolo o mănăstire - Mănăstirea Putna. Ștefan a făgăduit că va ridica mănăstirea Putna, iar a doua zi si-a strâns oastea împrăștiată prin țară, a pornit din nou la luptă și astfel i-a învins pe dușmani.

După dobândirea biruinței, si-a ținut, desigur, făgăduiala, construind mănăstirea la temelia căreia a poruncit să se zidească „o căldare mare cu galbeni” și numeroase odoare de aur și argint, pe care el însuși le va scoate de acolo când va învia din morți, „călare pe calul lui și cu sabia în mână, ținând-o dreaptă drept în sus”. Tot el va fi acela care va împărți banii și odoarele zidite urmașilor credincioși faptelor lui, legii și obștii românești.

Curiozităţi despre Mănăstirea Putna - Mormântul lui Ștefan cel Mare

Turnul Tezaurului este singura clădire a mănăstirii care a rămas neschimbată încă din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Aici erau ascunse în urmă cu cinci veacuri obiectele valoroase ale mănăstirii. În interiorul Mănăstirii Putna se mai află Turnul Clopotniţei şi Turnul lui Eminescu, nume date clădirii în care, în anul 1871, cel mai mare poet român a înnoptat mai multe nopţi. Eminescu este cel care a supranumit Mănăstirea Putna - Ierusalimul Neamului Românesc.

Aici sunt înmormântaţi: Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa - ultima soţie a domintorului, Maria de Mangop - a doua soţie a domintorului, Bogdan cel Orb - fiul domintorului şi alţi urmaşi ai săi până la Petru Rareş. În 1966, la recomandarea UNESCO, cei 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna au fost sărbătoriţi pe plan mondial.

Curiozităţi despre Mănăstirea Putna - restaurată de un austriac, sub ocuparea imperiului habsburgic

Pe 15 martie 1484, un incendiu puternic izbucnit în interiorul mănăstirii, distrugând chiliile şi afecând parţial biserica. Ştefan cel Mare a poruncit atunci restaurarea bisericii şi pictarea ei, atât în interior, cât şi în exterior.

În anul 1653, biserica Mănăstirii Putna este distrusă de oştile lui Timuş Hmelniţki. Domnitorul Vasile Lupu a început refacerea bisericii în anul 1653, lucrările fiind continuate de voievozii Gheorghe Ştefan şi Eustatie Dabija şi finalizate în 1662. În perioada în care Bucovina a fost ocupată de imperiul habsburgic (1774−1918), biserica Mănăstirii Putna a suferit mai multe modificări, între anii 1901 - 1902, ea fiind restaurată de arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer.