Cea mai misterioasă biserică din România | FOTO. Locul “sfinților fără ochi”, unde se fac slujbe de peste 700 de ani

Cea mai misterioasă biserică din România, locul “sfinților fără ochi”, unde se fac slujbe de peste 700 de ani, este plină de legende și păstrează în ea spiritul neamurilor care au încercat să o transforme în locașul lor pentru închinat zeilor.

Biserica Densuș este printre cele mai vechi din Româniam doar că nu mai există dovezi scrise care să ateste vechimea, în schimb sunt numeroase legende care dau fiori oamenilor.

De ea se leagă multe legende, dar și o istorie vastă primele date scrise despre această biserică și satul cu același nume datând din anul 1360. Aceste scrieri atestă că un preot Dalc, slujea la biserică, ceea ce sugerează că a fost o un loc creștin, însă alte date ne arată că aici oamenii se închinau zeilor.

Biserica Densuș a fost ridicată din cărămizi romane și din pietre funerare. Se spune că turcii le-au scos ochii sfinților pictați în icoane

Stâlpii construcției sunt ridicați din pietre funerare romane. Au existat istorici laici care au fixat data construcției în secolul al XVIII-lea însă unii spun că pietrele pe care este construită biserica au fost aduse de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, însă nu au existat nici aici dovezi scrise, ci doar ipoteze. Alții au spus că mai întâi a existat un templu dacic închinat lui Zamolxe și că ulterior au venit romanii și acolo au construit templul lor, dar apoi au plecat. Alții istorici susțin că acolo a fost un templu păgân închinat zeului Marte, transformat un secol mai târziu în biserică creștină ynde avea să se facă slujbe până astăzi.

Parohul Gherghel, care slujește de mai bine de un deceniu și jumătate, a povestit: ”Toate bisericile au fost stricate de către calvini, în special picturile lor. Avem o știre din 1701 - 1702, când în biserica din Densuș erau doi preoți care făceau slujba alternativ, un preot calvin și unul ortodox. Când oficia cel dintâi, icoanele erau întoarse cu fața le perete. Când slujea celălalt, credincioșii le întorceau la loc. Toate picturile din biserică au fost stricate și apoi văruite. Înăuntru au intrat și turcii. Aceștia, la rândul lor, au stricat picturile și au dat foc materialului lemonos. Ochii sfinților au fost scoși, dar să știți că cei de la Densuș continuă să vadă!”

Alexandru Gherghel spune că toţi credincioşii sunt încântaţi de ceea ce văd când ajung la Densuş: „Cei care vin parcă nu mai vor să părăsească biserica. Unii plâng şi nu îşi explică de ce. Spun că plâng de bucurie că au ajuns aici. Să vă dau un alt exemplu. Doi credincioşi din Caransebeş au venit la biserică cu o icoană a Sfântului Nicolae, pe care ne-au donat-o. Înainte să ajungă la noi, au trecut pe la mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca. Pe drum, icoana a început să vibreze. Au crezut că s-a întâmplat ceva la motor, dar când au oprit maşina au constatat că ea vibra în continuare. Cum să nu se întâmple aşa, doar Sfântul Nicolae venea la biserica lui! Feţele sfinţilor de la Densuş sunt îmbrăcate în lumina lui Dumnezeu. Cât despre post, acesta e făcut să ne îndreptăm calea şi să ne împăcăm cu părinţii, fraţii şi surorile noastre. Şi postul mai înseamnă să dai o haină celui care nu are şi să cercetezi pe oamenii din spitale, pe cei din închisori şi să ai grijă de toată lumea.

După Sfânta Liturghie, Sfinţii Apostoli serveau la mese. Apoi, au apărut diaconii, care au slujit şi noi trebuie să ducem mai departe slujirea lor. Credincioşii s-au rugat mereu şi au postit. În a treia sa vizită în Transilvania, împăratul Iosif al II-lea a trecut şi prin Densuş şi chiar a intrat în biserică. Părintele George Densuşianu a consemnat spusele împăratului, care a zis că n-a văzut atâta sărăcie câtă era în Transilvania de când l-a făcut mama lui. E adevărat, părinţii noştri erau săraci cu trupul, dar au fost tari în suflet. Au postit. Se posteşte şi acum, dar este ispita cea mare, pentru că s-au făcut tot felul de mâncăruri care se aseamănă cu cea de dulce. Treptat, treptat este o înşelăciune, pe care omul trebuie să n-o accepte şi să treacă pe legume, pe fructe, pe seminţe.

Este un lucru minunat când posteşti pentru că te întăreşti sufleteşte şi trupeşte şi poţi să te rogi mult mai mult lui Dumnezeu. Trebuie să fim curaţi, plini de lumină şi de dragoste, pe care le primim de la Biserică, prin Iisus Hristos şi de la sfinţiţii noştri episcopi, preoţi şi diaconi”, declară Alexandru Gherghel, potrivit hunedoaralibera.ro.