Sfaturile lui Topârceanu de acum 100 de ani pentru epidemie: ”Nu sărutați nici mână, nici gură, nici...nimic!”

În 1928, poetul George Topârceanu este invitat la Iași, la o conferință a Societății pentru Profilaxia tuberculozei. Urcă pe scena Teatrului Național și, în versuri, dă câteva sfaturi demne de luat în seamă și azi, la aproape 100 de ani de atunci, când coronavirului face ravagii în toată lumea: igienă, izolare, băutură, tutun...

În 1928, George Topârceanu are 42 de ani. Debutase în 1916, cu două volume, ”Balade vesele” și ”Parodii originale”. Luptase pe frontul Primului Război Mondial, căzuse prizonier la Turtucaia. Se iubise cu Otilia Cazimir, după o căsnicie nereușită cu Victoria Iuga, cu care avusese un fiu unci, Gheorghe. La Iași, va redacta, dimpreună cu Mihail Sadoveanu, revista ”Însemnări literare”. Publicul îi primește extrem de bine operele, e aplaudat, peste tot, la scenă deschisă. În același timp, critica vremii are o poziție extrem de rece...

Șase zile. 6.100 de morți. 28.000 de prizonieri. Turtucaia. ”Doamne, ce rușine! Ne-au învins bulgarii!”

La Iași, în 1928, are loc o conferință a Societății pentru Profilaxia Tuberculozei. E rugat să vorbească despre bacilul Koch, bacteria cauzatoare a uneia dintre cele mai grave boli. Robert Koch descrisese pentru prima dată mycobacterium tuberculosis în martie 1882. Topârceanu suie pe scenă, drege glasul și dă drumul unei...poezii. Recită despre boală, despre prezența ei, despre normele de igienă ce trebuie luate. Uneori e ironic, alteori, direct, dar, așa cum se poate vedea, e perfect...actual, deși de atunci au trecut 100 de ani. În contextul apariției coronavirusului, pandemie ce face tot mai multe victime în zilele noastre, George Topârceanu pare un...Nostradamus.

La a sa viață, Topârceanu a colaborat cu nume grele ale literaturii noastre: Sadoveanu, Gala Galaction, Arghezi, Ibrăileanu, Papadat-Bengescu

Pleadoaria lui este compusă din trei părți. În prima, se întreabă cum arată ”dușmanul” de care trebuie să ne ferim.

”După savanți și medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston…
Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.”

Apoi arată cum se răspândește bacilul (lui) Koch?

”Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… știu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze prezența lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alți bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul”.

În fine, își dă cu părerea asupra normelor de igienă și a acțiunilor ce duc la evitarea contaminării.

”Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele și carnea — să fie bine fripte.
În orice alimente și-n orice băutură
Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură…
Și cel puțin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronșită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
”Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viață să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, —
Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:
Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimic!”

George Topârceanu se va stinge la Iași, pe 7 mai 1937, la orele 13:30, în casa lui Demostene Botez, bolnav de cancer la ficat. Avea numai 51 de ani...