Mihai Eminescu, poezii pentru copii. Cele mai frumoase versuri pentru copii

Iată care sunt cele mai frumoase poezii pentru copii scrise de Mihai Eminescu pe care le poți citi pentru micuțul tău

Iată care sunt cele mai frumoase poezii pentru copii scrise de Mihai Eminescu pe care le poți citi pentru micuțul tău

Pe 15 iunie se împlinesc 130 de ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu. Cele mai frumoase poezii ale sale sunt păstrate în sufletele românilor și lăsate ca moștenire copiilor lor. Iată unele dintre cele mai frumoase poezii pentru copii scrise de Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu – Cele mai frumoase poezii pentru copii

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Somnoroase păsărele

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund prin rămurele-
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie
Se ridică mândră luna,
Totu-i vis și armonie -
Noapte bună!

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Crăiasa din poveşti

Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;

Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.

Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Fiind băiet păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna, -mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de argintie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Ce te legeni…

– „Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?”

– „De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă –

Cântăreţii mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Şi de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândunele,

Ducând gândurile mele

Şi norocul meu cu ele.

Şi se duc pe rând pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Şi se duc ca clipele,

Scuturând aripile,

Şi mă lasă pustiit,

Veştejit şi amorţit

Şi cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!”

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Dintre sute de catarge

Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare

Ce străbat pământurile,

Câte-o să le-nece oare

Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,

Fie idealurile,

Te urmează în tot locul

Vânturile, valurile.

Neînţeles rămâne gândul

Ce-ţi străbate cânturile,

Zboară vecinic, îngânându-l,

Valurile, vânturile.

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.

Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale,
Căci tu - tu eşti el.

Mihai Eminescu, poezii pentru copii - La mijloc de codru

La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniș,
La voiosul luminiș,
Luminiș de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Și de lună și de soare
Și de păsări călătoare,
Și de lună și de stele
Și de zbor de rândunele
Și de chipul dragei mele.

Citește și:

Mihai Eminescu, poezii de dragoste. Cele mai frumoase versuri de dragoste

Mihai Eminescu, poezii scurte. Ultima poezie, scrisă cu o oră înainte de moarte

Mihai Eminescu necenzurat. Poezii cu versuri obscene, scrise de geniul literaturii românești

Sursă foto: identitatea.ro