„Valea Rinichiului”, satul în care fiecare localnic și-a vândut un rinichi. Unde se află și de ce au recurs la această metodă

Deși este o vorbă tot mai comună în ultimul timp, să-ți vinzi un rinichi rămâne la stadiul de replică, nu și de faptă. Însă povestea se schimbă în „Valea Rinichiului”.

Localnicii dintr-un sat au recurs la o metodă incredibilă, iar povestea din spate este una tragică. Aproape fiecare localnic și-a vândut un rinichi.

Unde se află „Valea Rinichiului” și de ce au recurs localnicii la această metodă

Satul Hokse din Nepal a devenit cunoscut lumii întregi sub numele de „Valea Rinichiului”. Potrivit unei surse, aproape fiecare localnic din satul respectiv și-a vândut un rinichi pentru a scăpa de sărăcie.

Traficanții de organe i-au mințit, spunându-le că le va crește la loc, iar oamenii au crezut, sperând că așa vor scăpa de sărăcia lucie în care trăiesc.

Ignoranța, naivitatea și dorința de supraviețuire i-a împins pe oameni să accepte propunerea traficanților. Aceștia îi convingeau să meargă până în sudul Indiei pentru a se lăsa pe mâna medicilor. Adupă operație, oamenii primeau în schimbe sume modice.

Nu doar cei care s-au lăsat păcăliți au suferit din această cauză, ci și cei care nu acceptau propunerile. De multe ori victimele erau răpite pentru a li se fura rinichii și chiar și-au pierdut viața pentru a li se recolta ambii rinichi.

Pe piața neagră, organele sunt vândute cu prețuri de până la șase ori mai mari decât sumele primite de donatori.

Traficul de organe este o rețea bine pusă la punct, care face victime în toată lumea. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri se regăsesc în această zonă a globului.

Din cauza problemelor financiare, tot mai mulți nepalezi aleg să părăsească țara și să lucreze în străinătate. Conform sursei menționate anterior, un număr mare se îndreaptă către statele din Golf și în Malaezia.

Cu toate că muncesc pe un salariu mai mare, pe care ulterior îl trimit familiilor în Nepal, aceștia sunt nevoiți să se întoarcă rapid acasă, deoarce apar probleme la rinichi și au nevoie de transplant. Specialiștii susțin că ar putea fi rezultatul expunerii la temperaturii extrem de ridicate și deshidratării severe.

Kanchha și Ram sunt doi dintre nepalezii care, în ciuda rușinii și stigmei, au ales să-și spună povestea pentru a trage un semnal de alarmă în privința crizei sănătății care a luat amploare în țara lor de origine.

„N-am cum să număr câți au făcut-o deja. E imposibil”, spune Kanchha. „Peste tot, în satul ăsta, în celălalt, mulți oameni și-au vândut câte un rinichi.”

În ciuda faptului că sătenii afectați încearcă să lupte împotriva acestei practici ilegale, sărăcia continuă să-i oblige pe oameni să accepte propunerea traficanților.

Suman, în vârstă de 31 de ani, avea de gând să-și pună capăt zilelor în urmă cu doar câțiva ani din cauza sărăciei și a destabilizării emoționale. Singura sa soluție a fost să călătorească în India pentru a-și vinde rinichiul unei femei care pretindea că-i este soră.

Procesul a fost de-a dreptul îngrozitor și l-a speriat teribil. În cele din urmă, a primit 3.000 de lire sterline.

„Mă simțeam fără vlagă și am leșinat”, povestește el. „Când m-am trezit mă durea foarte tare. Acum nu mai pot să lucrez și încerc să-i conving pe ceilalți să nu-și vândă rinichiul.”

Suman nu știe dacă cel care l-a operat era într-adevăr medic, însă legea din India este clară: donatorul trebuie să fie rudă cu cel căruia îi donează organul și trebuie să prezinte actele necesare.

„Traficanții au făcut documente false în Kathmandu, chiar și o carte de identitate indiană”, a mai spus Kanchha. „Rinichiul meu a fost dat unei false surori. Cred că medicul din India știa că l-am vândut.”

Traficul de organe este o problemă majoră în India, iar situația ia amploare, deoarece numărul de cereri este cu mult peste oferta legală.

Potivit sursei menționate anterior, în 1 din 10 cazuri de transplant de rinichi organul a fost obținut prin ilegal.

Deși localnicii din Hokse susțin că nu-și mai vinde nimeni rinichii, mulți dintre ei își asumă riscuri enorme pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai.

Jit Bahadur Gurung a lucrat timp de trei ani în Arabia Saudită. La doar 29 de ani face patru ore de dializă, de trei ori pe săptămână, la National Kidney Center, în Kathmandu.

Pare extrem de obosit și lipsit de viață.

„Am fost nevoit să lucrez la temperaturi extrem de mari, aproximativ 50 de grade. Nu aveam timp să mâncăm la prânz, să mergem la toaletă sau să bem apă”, dezvăluie tânărul.

„Brusc am simțit cum mi se umflă picioarele și nu am mai putut merge. După mi-au spus că am insuficiență renală”, a adăugat el.

Deseori, simptomele pentru insuficiență renală trec neobservate. Astfel că, până ce oamenii se întorc în Nepal este prea târziu pentru ei.

Jit aștepată cu disperare un transplant. Însă trebuie să se prezinte un donator care să fie rudă cu el, iar șansele sunt reduse.

Dr. Pukar Shresth este un pionier în domeniul chirurgiei de la Human Organ Transplant Center din Nepal. Acesta obișnuia să vadă oameni în vârstă în sala de transplant, însă recent numărul tinerilor cu probleme renale a crescut.

Acesta a observat un șablon, și anume bărbați tineri care muncesc la temperaturi foarte mari, fără să se hidrateze. Când revin în țară sunt diagnosticați cu insuficiență renală.

„Acest lucru a cauzat o povară imensă pentru resursele noastre din domeniul sănătății, deoarece reprezintă mai mult de 30% din numărul total de transplanturi din țara noastră”, spune medicul.

Dr. Pukar Shresth consideră că educația este cheia. Acesta susține că ste vital ca oamenii care părăsesc țara pentru a munci trebuie să știe cât de important este să se hidrateze, să facă pauze și să se hrănească corespunzător.

În timp ce unele țări, cum ar fi Qatar, au redus orele în care oamenii pot lucra în soare, suferința nepalezilor nu s-a oprit.

Conform unui studiu recent al Human Rights Watch, lucrătorii migranți sunt maltratați și văzuți ca fiind „de unică folosință”.