Am spune la prima vedere că l-am împrumutat din franceză. Ei bine, nu v-aţi înşelat. Canapeaua a ajuns la noi şi după model francez, însă are etimologie multiplă, adică e posibil să fi contat şi echivalentul său din italiană şi din neogreacă.
Până aici nimic spectaculos. Dar canapeaua nu au inventat-o francezi, turcii sau grecii. Dacă v-aş spune că banala canapea îşi are originea în egipteană? Mai mult, vine de la un cuvânt care însemna „ţânţar".
Apoi, grecii l-au preluat într-o formă mai apropiată de cea a cuvântului de astăzi, „konops". Şi au dezvoltat şi un derivat, „konopion", care desemna un pat cu perdea împotriva ţânţarilor. Probabil un fel de baldachin care te proteja de aceste insecte.
Derivatul grecesc a fost apoi împrumutat de romani şi aşa ajungem la cuvântul latinesc „conopeum", care însemna tot pat cu perdea împotriva ţânţarilor.
Acum din latină, cuvântul a ajuns în franceză, „canapé". Iar de la francezi l-au împrumutat şi italienii, grecii şi turcii. Şi din toate aceste zone a ajuns şi la noi.
