Situată pe Calea Victoriei la numărul 36, Casa Capșa este restaurant, hotel de cinci stele, cofetărie și cafenea.
Este cea mai mare firmă de restaurante și cofetării din România. Peste granițe, este vestită în toate centrele Europei.
Capșa se află astăzi pe locul în care, la sfârșitul secolului XVII, se aflau casele și curtea boierului Slătineanu.
În 1830, un italian pe nume Eronimo Momolo, fost bucătar al lui Grigore IV Ghica, a cumpărat casele. În sala de jos a deschis un birt vestit pentru mâncărurile italinești și orientale. În 1836, deasupra birtului a deschis o sală de bal cunoscută sub numele de Momolo sau Slătineanu. Aici se desfășurau cele mai frumoase baluri ale Capitalei.
Destinul unei familii cu numele de Capșa
Istoria Casei Capșa este povestea destinului unei familii de aromâni.
Dumitru Capșa a sosit la nord de Dunăre după distrugerea din temelii a orașului Moscopole - capitala aromânilor.
Supravietuitorii s-au risipit in cele patru zări.
În 1782, Dumitru Capsa s-a refugiat la Brașov, unde s-a însurat cu Zamfira.
Mai apoi s-a mutat în București. Au avut patru băieți. Constantin, mezinul familiei, a preluat meseria tatălui său, cojocăria.
Devenit artist, “Cojocar de subțire pe piața Bucurescilor”, Constantin s-a însurat cu o fată din Ploiești, cu care a avut apoi 12 copii. Patru dintre ei- Vasile, Anton, Constantin și Grigore, sunt cei care, la mijlocul secolului XlX, vor înființa Casa Capșa.
Cofetăria “La doi frați, Anton și Vasile Capșa”
Pe 6 iulie 1852 se deschide cofetăria “La doi frați, Anton și Vasile Capșa”.
La început marfa era adusă din străinătate. Mai târziu, la prima călătorie peste hotare, Vasile a adus alături de bomboame fondante, ouă de ciocolată, caramel și bomboniere, cartonaje, cutii de lemn de la Carlsbad, Viena sau Hamburg. Se foloseau și hârtie dantelată, coli de hârtie de aur și argint, staniol și panglici decorative.
Condusă, pe rând, de toți frații implicați
Cofetăria a fost condusă, pe rând, de toți frații implicați.
Grigore a fost trimis să învețe meserie în Franța, la Casa Boissier, și a fost atât de bun, încât i s-a îngăduit să participe la Expoziția de la Paris, acolo unde i-a prezentat împărătesei Eugenia câteva din dulciurile sale.
Suveranei i-a plăcut și i-a promis că îl va numi furmizor al curții. Războiul franco-prusac a împiedicat această promisiune.
S-a întors în țară, iar afacerea a continuat sub numele “La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.
În 1876, Constantin se retrage. În 1886, Casa Capșa se extinde cu un hotel și un restaurant ce va deveni celebra Cafenea Capșa.
În secolul XIX și secolul XX, Casa Capșa este frecventată de elita politicii din România: frații Brătianu, Nicolae Filipescu, Constantin Argetoianu.
Aici era și “Urlătoarea academică”, locul în care ziariștii vremii, făcători și desfăcători de guverne și cariere politice își scriau știrile și își culegeau informațiile.
Clienți de viță nobilă
Localul a avut clienți de seamă printre care: ducele Nicolae, prințul Gorceakov, Franz Iosef, Josephine Baker, George Enescu, Erico Carusso, Pietro Mascagni, tenorul Iosif Schmidt și actorul Hary Baur.
Tătărescu cere închiderea de două ori
Gheorghe Tătărescu a cerut închiderea casei între 1923-1928, pe când era subsecretar la Interne și între 1934-1936, pe când se afla la președinția Consiliului de Miniștri.
Cafeneaua a fost redeschisă imediat după plecarea Regelui Carol al II-lea din țară.
Scriitori celebri i-au călcat pragul
La Capșa poposeau în fiecare zi o mulțime de scriitori celebri printre care: Dan Barbilian (Ion Barbu), criticul Șerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Ionel și Păstorel Teodoreanu.
Li se alăturau Zaharia Stancu, G.M. Zamfirescu și Ion Minulescu.
Nicolae Crevedia a lansat un celebrul catren: "La Capsa, unde vin toti seniorii/ Local cu două mari despărțituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii".
Capșa faimoasă și în Europa
În 1869, Grigore Capșa a devenit furnizorul Curții Princiare, iar în 1882 al Casei Regale din România.
Faima europeana a fost adeseori confirmată:
În 1873 i s-a acordat "Marea medalie" a Expoziției de la Viena
În 1881 a primit "Medalia de Aur" a Expoziției de la București
În 1889 "Marea Medalie de Aur" a "Expoziției Universale".
În 1882 a obținut brevetul de furnizor al Casei Principelui Milan Orbenovici al Serbiei, iar în 1908 pe cel de furnizor al Principelui Ferdinand al Bulgariei.
După 1948
După naționalizarea din 1948, Capșa a primit denumirea „Cofetăria și Restaurantul București”. Hotelul s-a închis.
În 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria, cafeneaua redevenind un loc de întâlnire al scriitorilor și universitarilor.
După 1990 a redevenit proprietate privată, vechiul nume i-a fost redat și a cunoscut o nouă restaurare.