Din 22 septembrie, de la ora 20.30, show-ul “Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor” își deschide porțile pentru cea mai aprigă luptă culinară.
Pe lângă cei 20 de concurenți, cei trei jurați și cei doi sous-chefi, telespectatorii Antena 1 se vor întâlni în serile de luni și marți cu încă un personaj savuros: Virgil Mănescu, cel care va fi șeful de sală și maestrul de ceremonii în restaurantul cu pretenții al show-ului.
De profesie somelier și consultant în alimentație publică, Virgil povestește că la “Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor” se simte ca un dirijor în fața orchestrei: ”Rolul meu în acest show este acela de gazdă absolută, care transformă fiecare vizită a musafirilor în ”Hell’s Kitchen” într-o amintire memorabilă. Precum dirijorul unei orchestre simfonice, care ține în mână bagheta dirijorală, așa și eu transform "iadul" într-o armonie perfectă. Maître D' este acea persoană ce are funcția unui ambasador, el fiind "de facto" o persoană cu un nivel de pregătire profesională superioară. În fiecare zi, înaintea deschiderii restaurantului, el are și alte îndatoriri, ”, spune el.
Patroni de restaurante frecventate de personalitățile epocii interbelice
Aflat la prima sa producție de televiziune, lucru care îl face să fie extrem de fericit că toate proiectele sale și anii prelungiți și intenși de studiu dau rezultate, Virgil se mândrește cu o adevărată tradiție în familia sa în ceea ce privește munca în alimentația publică. “Participarea la “Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor” este o experiență colosală, era de fapt aproape singurul lucru ce nu era bifat în "agenda" mea. În familia mea totul a început cu străbunicul meu, marele comerciant și viceprimar al Capitalei, Iorgu C. Steriu, aromân la origine, patronul a două restaurante bucureștene celebre în perioada interbelică. Luând urmele tatălui său, de asemenea patron de local în Bucureștiul anilor 1870, el deschide prima locație mai importantă, numită grădina-restaurant Carpați, în 1916, situată pe locul actualului bloc cu librăria Eminescu. De asemenea, deschide celebrul restaurant Luzana, pe Strada 11 iunie (o zonă în care în perioada interbelică se aflau mai multe grădini-restaurant). Localul era frecventat des de protipendada bucureșteană, de la miniștri până la scriitori. Localul apare menționat în nenumărate scrieri, precum “Aquaforte”, de Eugen Lovinescu și “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu. Restaurantul Luzana era la data deschiderii unul dintre cele mai dotate din epocă, cu mașină de spălat vase, mașină de curățat cartofi, mașină de tăiat pâine, spălătorie, etc. Meniul era preponderent românesc, cu pui la ceaun cu mujdei și mămăliguță, mititei, specialități de pește. Muzica era asigurată de lăutari celebri în epocă, precum Manole Ciolac, Petre Urziceanu, Grigoraș Dinicu și locul era frecventat de personalități ca George Enescu sau Ionel Teodoreanu. De asemenea, din partea tatălui, străbunicul Mănescu Vasile deținea un restaurant în centrul Tulcei, ”La crapul auriu”, cunoscut și sub numele ”Obloane roșii”, restaurant ce a funcționat în perioada interbelică și după, până prin anii ‘50”, povestește Virgil, mândru de moștenirea sa.
Despre nobilele profesiuni ale alimentației publice
Cu joburi diverse, precum somelier, director de restaurant, director de agenție de turism și director de hotel cu licență internațională, actualmente consultant în alimentație publică, Virgil Mănescu e de părere că împreună cu cei trei jurați ai emisiunii, chefii Florin Dumitrescu, Sorin Bontea și Cătălin Scărlătescu, poate să schimbe percepția asupra meseriilor din această sferă. “Pentru moment profesia de Maître D’ este privită cu reticență, ca aproape toate meseriile conexe alimentației publice. Relația mea cu cei trei jurați a fost una de fuziune instantă, confirmând că atunci când maeștrii se întâlnesc lucrurile nu pot decurge decat pozitiv. Cred cu tărie că noi, generația nouă de profesioniști, avem obligația morală de a avansa și de a ”renaște” aceste nobile profesiuni”, încheie Virgil.
