6 povești scurte din istoria parfumului

Tot ce are legătură cu parfumul are legătură și cu istoria. Și cu poveștile, care nu încep întotdeauna cu „a fost odată ca niciodată”, ci pot începe cu notele de vârf ale unui parfum, atât de diferite de deznodământ (adică notele de bază).

Tot ce are legătură cu parfumul are legătură și cu istoria. Și cu poveștile, care nu încep întotdeauna cu „a fost odată ca niciodată”, ci pot începe cu notele de vârf ale unui parfum, atât de diferite de deznodământ (adică notele de bază).

Parfumul are o istorie lungă și a cumpăra un parfum vechi este aproape același lucru cu a colecționa tablouri vechi. Yves Laurent, Givenchy, Trussardi, Dior și alte nume ca cele de aici nu sunt parfumuri de care să te lepezi, doar pentru că au apărut pe piață altele noi.

Cunoscătorii folosesc parfumuri cu nume chiar mai vechi, ca cele produse de Lubin, o parfumerie fondată în 1798, la Paris, sau de Rancé, o altă casă de parfumuri celebră, care a creat un parfum pentru însăși împărăteasa Franței - Joséphine, prima soție a lui Napoleon.

Să cunoști măcar o parte din istoria parfumului poate fi, deci, important, dacă nu vrei să faci alegeri la întâmplare. Iată motivul pentru care am cules câteva istorioare despre arta producerii parfumului, din diferite epoci:

1. Nu romanii au inventat parfumul, dar din latină îi vine numele - per fumum (prin fum).

Care este legătura cu fumul? În timpul ritualurilor religioase, preoții ardeau tămâie, rezultând, după cum bine știm, un fum puternic aromat. Romanii foloseau și diferite arome, cum ar fi cea de trandafiri, în apa de baie, dar parfumau și încăperile și îmbrăcămintea.

2. Arta producerii parfumului își are originile în Egiptul Antic.

În mormintele preoților și ale faraonilor au fost găsite sticle de parfum, multe dintre ingredientele folosite de egipteni la producerea parfumurilor fiind utilizate și astăzi: iasomia, smirna, mierea.

3. După căderea Imperiului Roman, europenii au ignorat multă vreme parfumul.

Nu la fel s-a întâmplat în alte părți ale lumii: chinezii parfumau templele, dar și locuințele, arabii încercau să găsească noi tehnici de distilare a parfumului. În timpul cruciadelor din secolul 11, unele dintre lucrurile cu care s-au întors europenii din Orient au fost câteva tehnici de realizare a parfumurilor.

4. Italienii au perfecționat arta producerii parfumului, în timpul Renașterii.

Nu e de mirare că italienii știu să facă parfumuri bune și astăzi. Totuși primul parfum modern a fost Aqua Reginae Hungaricae sau Apa de Ungaria, creat în 1370, pentru regina Elisabeta a Ungariei. Replici ale acelui parfum pot fi cumpărate și astăzi.

5. Următorii care s-au ocupat serios de realizarea parfumului au fost francezii.

Asta s-a întâmplat după ce Caterina de Medici, născută în Italia, s-a căsătorit cu Henric al II-lea al Franței, în 1533. Caterina și-a adus cu ea mănușile parfumate, dar a venit în Franța și cu parfumierul personal, care a deschis un magazin la Paris.

6. Primele parfumuri cu adevărat moderne au fost produse în epoca victoriană (1837-1901).

Regina Victoria a Marii Britanii era însă împotriva folosirii altor parfumuri decât cele delicate, florale, aromele intense fiind asociate la acea vreme cu femeile de moravuri ușoare. Erau preferate notele de trandafir, violete, iasomie și vanilie. Violetele erau folosite peste tot: prinse de rochii și pălării sau lăsate la presat între paginile cărților.

Esențele intense, orientale, au început să fie apreciate mai târziu, odată cu lansarea de către Guerlain a parfumului Shalimar (1921).

Sursa foto: Shutterstock.com




Ultimele știri