Dragobete, cel sărbătorit pe 24 februarie, fiul Babei Dochia, are o reprezentare inedită în spiritualitatea populară românească.
Legenda spune că Dragobete era „ăl mai pătimaș dintre iubăreți”, un tânăr voinic de care fetele ori femeile se îndrăgosteau pe loc.
El nu este deloc precum Cupidon (zeul iubirii la romani sau Eros, la greci), un copil poznaș care le săgetează oamenilor dragostea în inimi, ajutat de buclucașul arc cu săgeți, ci un bărbat fatal de care te îndrăgostești pe loc.
Din calea dragostei sale nu te poți opune, Dragobete ia mințile fecioarelor și nevestelor, motiv pentru care se spune că a fost metamorfozat de Maica Domnului în plantă de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă).
Ce înseamnă numele ”Dragobete”
Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti – a fi drag. O altă ipoteză spune că numele provine din cuvintele dacice trago – tap si bete – picioare (pedes, in latina). Pierzându-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede – bete (cum se numesc cingatoriile înguste, fâșiile tesute). Țapul simbolizează puterea de procreare, forta vitală, fecunditatea.
De Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se "logodesc" în acestă zi. Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții de ziua lui făcându-se petreceri (fără indecențele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii.
sursa: adevaruldespredaci.ro
Cum fac mămicile fitness alături de copiii lor! Dă-i play și te vei topi... Cum alegi cel mai bun mobilier pentru biroul de acasă?...
