Când este furia unui copil mai mult decât o simplă criză de nervi?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Când lacrimile se transformă în urlete, iar îmbrățișările se schimbă în pumni și mușcături, fiecare mamă se întreabă: „Oare copilul meu trece printr-o simplă criză de nervi sau e ceva mai mult de atât?”.

Viața de mamă înseamnă iubire infinită, dar și zile pline de provocări. Printre ele, accesele de furie ale copiilor sunt poate cele mai epuizante. De la micuțul care se trântește pe podea în supermarket până la școlarul care țipă și lovește atunci când i se refuză ceva, aceste episoade pot pune la încercare nervii oricui. Însă, dincolo de oboseala și vinovăția pe care le resimțim, se ascunde o întrebare importantă: când este furia copilului o parte normală a dezvoltării și când ar trebui să ne îngrijorăm? Specialiștii în psihologie infantilă vin cu răspunsuri clare, sfaturi practice și soluții care pot face diferența.

Ce sunt accesele de furie la copii și când apar cel mai des

Psihoterapeutul Heidi Soholt, fost consilier școlar, explică într-un articol de pe huffingtonpost.co.uk faptul că cele mai multe crize de nervi apar între 1 și 4 ani, atunci când micuții încă nu își pot exprima emoțiile prin cuvinte. „Această etapă este strâns legată de dezvoltarea neurologică. Copiii mici vor să exploreze, iar atunci când sunt opriți devin frustrați. Pur și simplu nu au capacitatea de a înțelege consecințele sau siguranța de bază”, spune ea.

Cu alte cuvinte, atunci când un copil se trântește pe podea, plânge, țipă sau lovește, nu o face pentru că este „rău” sau „obraznic”. Este modul lui de a transmite că nu poate gestiona emoțiile intense pe care le simte. Terapeuta Amanda Macdonald confirmă acest lucru și spune că „un copil care lovește, mușcă sau dă cu piciorul nu este neascultător. Este doar un copil copleșit de propriile emoții”.

Ce declanșează furia copiilor

Ca mame, știm deja că foamea, oboseala, lipsa somnului sau chiar o răceală pot transforma o zi liniștită într-un adevărat haos. Specialiștii recomandă să fim atente la tipare: la ce oră apar cel mai des crizele? După grădiniță sau școală? Înainte de culcare?

Amanda Macdonald subliniază faptul că mulți copii ajung acasă suprasolicitați după o zi întreagă de reguli, activități și solicitări. „La finalul zilei, copilul poate fi complet epuizat. Unii se închid în ei și devin retrași, alții izbucnesc furioși.”

Mai mult decât atât, unii copii sunt sensibili la anumite materiale din uniforma școlară, la zgomote sau la mirosuri. Poate că tricoul de uniformă îi irită pielea sau șosetele îl strâng. Deși pare un detaliu minor, disconfortul zilnic poate genera o tensiune pe care copilul o eliberează sub formă de crize de nervi.

CITEȘTE ȘI: Cum să crești un copil inteligent emoțional: sfaturi pentru părinți​

Când nu mai este furia „normală”?

Cu toate acestea, specialiștii de la Clinica Cleveland avertizează că accesele violente care durează mai mult de 15 minute pot fi un semn al unei probleme mai serioase. Dacă micuțul tău țipă, lovește sau devine agresiv timp îndelungat și aceste episoade se repetă constant, ar putea fi momentul să cauți sprijin specializat.

Amanda Macdonald explică foarte clar că dacă furia copilului afectează viața de zi cu zi a familiei și simți că nu mai poți gestiona singură situația, ar fi indicat să ceri ajutorul unui psiholog sau a unui terapeut pentru copii.

Ce spun specialiștii despre copiii temperamentali

Psihoterapeutul Alison Roy aduce o perspectivă interesantă și anume aceea că micuții care își exprimă furia sunt adesea mai sănătoși decât cei care se închid complet și nu mai vorbesc sau nu se opun deloc. Cu alte cuvinte, faptul că micuțul își arată emoțiile nu este un semn de „rău”, ci dimpotrivă, o dovadă că el încearcă să comunice.

Totuși, Roy atrage atenția că atunci când furia provoacă suferință continuă, afectează familia și relațiile copilului, este momentul să cerem ajutor. Uneori, educatorii, învățătorii sau bunicii observă schimbări de comportament pe care părinții nu le văd imediat, de aceea e bine să discutăm și cu ei.

Cum reacționăm în fața unei crize de furie

Poate cel mai greu lucru este să rămânem calme atunci când copilul țipă, lovește sau se zbate. Dar terapeuții ne amintesc un lucru important și anume că în acele momente, partea rațională a creierului copilului este „deconectată”. Nu putem cere unui copil furios să se liniștească, pentru că nu are cum.

Ce putem face? Să fim alături de el, cât de aproape este sigur, și să așteptăm ca furtuna să treacă. După ce copilul s-a liniștit complet, putem discuta despre ce s-a întâmplat. Important este să ascultăm mai mult decât să vorbim, pentru ca el să poată exprima în cuvintele lui cum s-a simțit. Astfel învață să reflecteze și să recunoască factorii care îi declanșează furia.

Cum prevenim izbucnirile de furie

Mamele pot reduce riscul unor crize prin simplificarea rutinei zilnice. De exemplu, evită să faci opriri suplimentare după ce îl iei pe cel mic de la școală. Oboseala acumulată poate transforma un drum scurt la magazin într-o criză de proporții.

De asemenea, e important să vorbim zilnic cu copiii despre emoții. Spune-i cum te simți tu și încurajează-l să-și exprime stările. Poți transforma totul într-un joc: întreabă-l cum crede că se simte un personaj din cartea de povești sau din desene animate.

Psihoterapeutul Heidi Soholt sugerează chiar să le împărtășim copiilor exemple din viața noastră: „Povestește-i cum ai fost furioasă într-o situație și cum ai reușit să te calmezi. Astfel, copilul învață strategii de adaptare și, în același timp, înțelege că emoțiile sunt normale.”

CITEȘTE ȘI: 10 moduri de a ajuta un copil anxios să se calmeze