„Ooo, e asa de mic!”
Traind intr-o societate unde tot ce e mare e si sanatos, facem aceasta comparatie inclusiv cand vine vorba de copii.
Cand copilul se naste la 37 de saptamani in loc de 40 sau 41, mamele sunt sensibile cand vine vorba de cat de mic este noul nascut.
Cand auzi: „Vai, ce copil mic” iti vine sa ii spui ceva care sa-i aminteasca de tine. De ce nu se limiteaza la a spune: „Ce copil dragut!”
„Nu alaptezi?”
Toti te streseaza - de la asistente la medici si familie. Iar daca nu poti alapta, s-au inventat biberoanele. Dar tocmai cand te obisnuisei cu ideea, cineva vine si te sacaie cu intrebarea: „Nu alaptezi la san? De ce? Nu-i pacat?”
„Doarme noaptea?”
Daca ar intreba cate ore doarme, ar suna mai bine. Asa le-ai putea spune ca, in medie 5-6 ore.
„Trebuie sa te intorci la munca?”
Si intrebarea e urmata de „Aaaaa, teribil”. Sa te intorci la munca este ultimul lucru la care vrei sa te gandesti in momentul in care ai nascut, insa raspunzi „Da, imi place ceea ce fac. Uneori imi era rusine ca nu voiam sa stau acasa sa cresc copii”.
„Cati copii vreti?”
Daca ai norocul sa nasti gemeni si cineva iti adreseaza aceasta intrebare, iti vine sa-i spui: „Doi nu sunt suficienti?”
