Motivarea este individuala
Un aspect foarte important in relatia cu copilul este motivarea. Ea face parte din procesul lui de crestere si de asimilare a unor caracteristici comportamentale pozitive si se realizeaza in functie de fiecare copil, pentru ca depinde de abilitatile si de personalitatea lui.
Unii copii sunt de mici pasionati de un domeniu anume si nu au nevoie de motivare pentru a performa, ci numai de sprijinul parintilor. Altii sunt ei insisi foarte ambitiosi, dornici sa fie cei mai buni in tot ceea ce fac. Altii, in schimb, desi sunt inteligenti si talentati, sunt lenesi, isi manifesta interesul numai pentru joaca si sunt cei mai buni in a face tot felul de ghidusii.
Pentru a-si motiva cu succes copilul, parintii trebuie sa-si asculte cu adevarat copilul, sa stie foarte bine cum gandeste el si ce anume il impulsioneaza. Sunt, din pacate, parinti care nu sunt de fapt atenti la ceea ce spune un copil, considerand ca ei stiu intotdeauna ce este mai bine pentru el, fara sa tina cont de parerea sau dorintele lui.
Relatia cu scoala
Toti parintii doresc ca micutii lor sa aiba rezultate cat mai bune la scoala. Unii dintre ei, desi sunt foarte isteti, nu manifesta insa niciun interes in aceasta directie. Cand parintii merg la scoala si vorbesc cu invatatoarea, afla ca ei sunt primii la ghidusii si isi deranjeaza colegii in timpul orelor.
Cu toate acestea, invatatoarea a remarcat inteligenta lor, care nu este insa orientata spre invatatura, spre obtinerea unor calificative mari. In astfel de situatii, copiii au o intelegere eronata vizavi de scoala.
O discutie cu copii mai mari care si-au exprimat dezamagirile fata de scoala, o idee pe care au prins-o din zbor, dar care li s-a intiparit in minte i-au determinat sa nu manifeste niciun interes pentru invatatura. Parintii trebuie sa le schimbe aceste idei si sa-i ajute sa dezvolte o atitudine pozitiva vizavi de invatatura.
Citeste si Revista Felicia!
Foto: www.metrolic.com
