Convietuirea cu un animal reduce nivelul de stres si depresiile, cu toate consecintele lor nefaste, ne ajuta sa ne miscam si sa socializam.
Acest mod de viata nu ridica probleme in cazul adultilor, care pot respecta anumite norme de igiena si comportament, dar situatia trebuie atent evaluata daca in familie exista si copii, fie ca este vorba despre un animal pe care il aveati dinainte de nasterea copilului, fie ca va ganditi sa ii oferiti acestuia un nou tovaras de joaca.
Prezenta animalului este in general benefica pentru copil: il invata diversitatea si frumusetea vietii, ii dezvolta afectivitatea, dar si responsabilitatea. In cazul copiilor retrasi, timizi sau, din contra, cu un temperament exploziv, dar mai ales a celor cu diverse afectiuni cronice, prezenta unui animal are un efect salutar, cu conditia ca acesta sa fie ales corespunzator varstei copilului, caracterului, inclinatiilor sale si, nu in ultimul rand, starii lui de sanatate.
Pericole pentru cel mic
Orice animal care traieste in jurul nostru ne poate influenta starea de sanatate pe mai multe cai, si acest lucru este cu atat mai important pentru copiii mici, sub 5 ani, pentru cei cu o imunitate scazuta, care sufera de cancer sau de alte maladii grave, care fac tratament cu chimioterapice sau corticosteroizi.
In primul rand, animalele sunt purtatoare ale unor virusuri, bacterii, fungi sau paraziti pe care ii pot transmite omului. In al doilea rand, cainii si pisicile, dar si micile rozatoare de casa sau animalele de ferma pot musca si zgaria, producand uneori rani grave, mutilante sau adanci, penetrante sau rani mai putin intinse, dar care se pot infecta.
De aceea, animalul trebuie bine educat, dresat daca e lasat in preajma copilului, mai ales daca e vorba despre un copil mic, care il poate molesta sau deranja fara a fi constient de pericol. In al treilea rand, animalele pot produce alergii si genera sau intretine un astm bronsic alergic.
Intr-adevar, circa 10% dintre oameni pot prezenta, in diferite grade, alergii la animale si peste 30% dintre bolnavii cu astm prezinta aceste alergii. In ciuda a ceea ce se crede, nu blana este factorul decisiv in declansarea alergiei, ci o proteina ce se gaseste in resturile de piele provenite din descuamarea tegumentului, saliva, urina, fecalele animalului si poate ajunge, fireste, si pe blana atunci cand animalul se linge pentru a-si face toaleta. In plus, blana poate retine praf, polen sau alti alergeni ce sunt apoi eliberati in apropierea bolnavului.
Cainele si pisica
Cele mai raspandite animale de companie sunt cainele si pisica, dar ei sunt in acelasi timp cel mai mare rezervor de agenti patogeni. Astfel, ei pot transmite infectia cu campylobacter, ce se manifesta prin diaree, dureri abdominale si febra.
De cele mai multe ori, diareea, initial apoasa, apoi cu mucus si sange, este simptomul principal, putand duce la deshidratare. Tot ei pot transmite toxocaroza, o parazitoza ce se manifesta prin febra, aparitia unei eruptii, tuse, marirea in volum a ficatului si a unor grupe ganglionare. In cazuri mai grave, larva poate migra in ochi, producand o afectare grava a vederii.
Cainele si pisica mai pot transmite o afectiune fungica, tinea corporis, manifestata prin aparitia unor zone rotunde, de culoare rosie, uscate, acoperite cu scuame, cu margini bine delimitate, ridicate, cu mici suprafete de alopecie daca evolueaza pe pielea capului.
O alta afectiune grava transmisa de acestea este rabia (turbarea), care este de natura virala. Ea apare in cazul plagilor muscate, chiar de mici dimensiuni, virusul gasindu-se in saliva animalului.
Aceste situatii impun prezentarea cat mai urgenta a copilului la medic, atat pentru ingrijirea plagii, cat si pentru imunizarea antirabica, aceasta fiind singura modalitate de prevenire a bolii. Odata declansata, rabia este mortala.
De asemenea, cainii mai pot transmite leptospiroza - o boala grava, cu febra si afectare organica multipla (hepatica, renala, meningeala) sau alte parazitoze, cum ar fi giardioza, criptosporidioza, dipilidioza etc.
Boli de la pasari
In multe cazuri, pasarile de apartament, dar si cele de curte pot transmite salmoneloza, manifestata prin dureri abdominale, febra, diaree si varsaturi. O boala grava contactata de la pasari este si psitacoza, o forma de pneumonie bacteriana, manifestata prin febra, frison, dureri de cap, dureri musculare, tuse.
Porumbeii pot raspandi o alta afectiune grava de natura fungica, si anume criptococoza. In general, aceste boli se transmit prin aspirarea unor particule fine care se degaja din materiile fecale uscate si sunt periculoase in special in cazul copiilor sub 5 ani si persoanelor cu o imunitate deficitara.
Reptilele si amfibienii nu sunt recomandabile ca animale de companie pentru copii. In plus, ele pot transmite salmoneloza, prin fecale si prin atingerea pielii sau a unor suprafete contaminate de animal.
Hamsterii pot transmite un virus care produce coriomeningita limfatica, o afectiune cu manifestari asemanatoare gripei: febra, stare de oboseala, dureri de cap si dureri musculare, greturi, varsaturi, ulterior cu simptome de meningita si encefalita. Virusul se poate transmite si de la mama la fat.
Nici chiar banalii pestisori nu sunt inofensivi, apa din acvariu putand fi contaminata cu salmonela sau cu mycobacterium marinum. Pentru a preveni aceste evenimente neplacute trebuie sa alegem un animal potrivit varstei copilului si sa controlam modul acestora de a interactiona. Animalul trebuie dus la veterinar pentru consultatii periodice, vaccinari si deparazitari, extrem de importanta fiind vaccinarea antirabica.
Animalul trebuie periat regulat si spalat, iar spatiul sau si mai ales zona in care isi face nevoile trebuie bine dezinfectate. Purtati intotdeauna manusi de menaj cand igienizati acest areal. Nu lasati copiii sa faca acest lucru sau sa se joace in ladita de nisip a pisicii.
Nu permiteti accesul animalului in toata casa, mai ales in bucatarie si sufragerie. Aspirati des covoarele si spalati mai des podelele, mai ales daca aveti un copil mic, care se taraste pe jos.
Nu permiteti animalului sa stea pe canapea, cuverturi sau pat, acolo unde sta si copilul, fiindca poate pune mana sau gura pe aceste suprafete. Cand copilul este mic nu il lasati sa mangaie animalul, sa il sarute, sa manance impreuna cu el, iar cand creste invatati-l sa se spele dupa ce il atinge. Mai ales nu lasati animalul sa il linga, in special pe fata.
Aveti grija sa combateti puricii si capusele animalului, care pot transmite boli periculoase. Limitati contactul animalului dvs. cu animale straine, care ii pot transmite boli si, daca se impune, nu ezitati sa il castrati, caci va fi mai putin agresiv si nu va mai cauta compania unor animale straine.
Hraniti-l suficient, ca sa nu fie tentat sa vaneze animale ce pot fi bolnave si dati-i hrana adecvata, evitand carnea cruda. Cand curatati colivia purtati o masca pe gura si nas, ca sa nu aspirati particule infestate si nu lasati copilul in apropiere in acest timp.
In cazul unei alergii sau astm bronsic alergic, daca tratamentul nu da rezultate si crizele sunt frecvente si mai ales daca medicul va recomanda acest lucru, nu ezitati sa ii cautati un alt camin animalului.
In concluzie, aparitia unui animal in casa este o decizie pentru care copilul dvs. va va fi recunoscator in viitor, dar ca orice masura care priveste sanatatea si dezvoltarea copilului, ea impune reflectie si informare atenta, o conduita ferma, dar si eforturi suplimentare pentru dvs.
Citeste jurnalul.ro
