Smochinele - fructele calatorilor antici

O dupa-amiaza prevestitoare de furtuna la Capul Kaliakra. Nori plumburii, valuri ce se izbesc de stanci, cateva pasari rotindu-se deasupra fasiei de pamant ce se avanta catre adancurile marii. Undeva deasupra un smochin va infrunta singur vijelia ce va veni. Mai are doar cateva fructe bine parguite aflate intr-o linistita asteptare a mainii care le va culege. Cu ele timpul are mereu rabdare.

Publicat: Sambata, 02 Octombrie 2010, 00:00 | Actualizat Marti, 03 Iulie 2012, 10:02

Urmărește A1 pe Discover

Smochinele nu sunt fructe ca oricare altele. Duc in spate milenii, fiind aproape la fel de vechi precum timpul. In Valea Iordanului, arheologii au descoperit urme de smochine ce dateaza de acum mai bine de 11.000 de ani, o hrana satioasa in asezarile stravechi neolitice. De altfel, specialistii considera ca ele au intrat in dieta de zi cu zi inainte de aparitia graului sau chiar a legumelor.

In Antichitate, calatorii duceau cu ei smochine proaspete sau uscate la soare ca sa le tina de foame. Spartanii, acei luptatori greci atat de temuti, obisnuiau sa manance zilnic cateva smochine pentru a-si pastra curajul si puterea. Romanii insa le imparteau sclavilor, in special celor care munceau in conditii grele, ca sa aiba rezistenta fizica.

Nici nu e de mirare ca smochinii cresc mai ales in zonele mediteraneene. Sunt iremediabil indragostiti de soare. In acelasi timp, extrem de modesti, isi ascund florile de ochii curiosilor (in mod neobisnuit, acestea se afla in mijlocul fructului). Smochinele pot fi galbene, verzi, mov, negre sau cu tenta de rosu, iar miezul dulce este plin de seminte.

Trebuie consumate imediat, cat sunt inca foarte proaspete, dar pot fi la fel de bine congelate, uscate, transformate in gemuri si dulceturi sau puse in sirop. De altfel, daca veti merge in Grecia, veti putea gasi borcanase cu smochine intregi, lasate sa incremeneasca in timp intr-un sirop vascos, extrem de dulce. Intr-una dintre retete siropul se obtine din sucul de la o umatate de lamaie, apa (cam 100 ml), doua linguri de miere, 50 g zahar si putina coaja de lamaie.

Articolul continuă după reclamă

Dupa ce se incheaga se ia de pe foc, se strecoara si, cand s-a racit putin, se adauga smochinele intregi. Bineinteles ca in interiorul acestora se pot strecura migdale, miez de nuca sau pecan. Se pot servi foarte bine langa doua-trei cupe de inghetata de vanilie (presarand si cateva firicele de sirop) sau peste iaurt grecesc.

Pentru gurmanzi, smochinele proaspete merg cel mai bine alaturi de branzeturile nobile cu mucegai. Asezati pe un platou diverse sortimente de branza - Roquefort, Gorgonzola, Cambozola - (branzeturi ce trebuie savurate la fel ca un vin, percepandu-le mai intai textura, consistenta pentru a trece in continuare prin mai multe gusturi - dulceag, usor afumat sau sarat), apoi cateva smochine bine coapte, boabe de struguri sau nuci.

Ceea ce veti obtine va intrece toate asteptarile. Sau puteti incerca o alta reteta, in care smochinele se taie in jumatate, iar pe fiecare se asaza cate un cubulet sau o felie de branza cu mucegai. Se inveleste fiecare in cate o felie de prosciutto si se prajeste putin pe un gratar uns bine cu ulei de masline. Sunteti gata sa fiti rasfatati?

citeste si Jurnalul National