A plecat din lagărul de la Sighet când avea patru ani. Traumatizată şi cu o gaură în inimă. Din fetiţa filmată atunci, au rămas ochii mari şi legănatul copiilor orfani de dragoste
Se uită cu inima strânsă la imaginile filmate în urmă cu 16 ani cu o fetiţă timidă, care nu ştia ce o aşteaptă. E ea, grav bolnavă, fără să stie sa vorbească. Pe nimeni nu interesa însă. Amintirile din orfelinatul groazei îi stârnesc fiori şi acum. "Cei de la orfelinat nu prea au avut grijă de noi, nu au încercat să ne cunoască, ne tratau ca pe un gunoi. Nu prea ne hrăneau, cred că de aceea eram plină de paraziţi când am venit aici".
Durerea de a nu avea mamă a dispărut odată cu ajungerea sa în SUA. S-a agăţat cu disperare de femeia care a adoptat-o, arătând nevoia de afecţiune de care, până la vârsta de 4 ani, fusese privată.
Ea i-a salvat viaţa. A învăţat-o să fie fericită şi să-şi urmeze visurile. Acum, fetiţa fragilă, pe care România ar fi lăsat-o să moară, a devenit o tânără împlinită. E la colegiu, campioană la alergat, joacă baschet şi practică înot. A lăsat trecutul în urmă. România şi-a păstrat însă urmele trecutului.
Continuarea AICI!
"Generaţia pierdută". Emilia, fetița care a învățat ce înseamnă FERICIREA!... Povestea incredibilă a trei fraţi de sânge şi de ţară: Din coşmarul românesc, în visul american!...
