Din 18 noiembrie, Observator, cel mai respectabil brand de ştiri din România, lanseazâ campania “Oraşul de sub noi”. În oraşele de sub oraş trăiesc foarte mulţi copii. Estimările ONG-urilor arată că numai în Bucureşti sunt 1.000 de copii în canale, iar tineri, aproape 5.000. În restul ţării mai sunt câteva mii de minori care trăiesc în aceleaşi condiţii.
De 23 de ani România are copii ai strazii, iar ei dau naştere altor copii, tot în stradă. E o întreagă generaţie ce se naşte, se formează în canale. Apoi mai sunt copii care fug din familiile în care s-au nâscut din cauza violenţei şi a sărăciei, copii ce, abuzaţi în centrele de plasament, ajung să le părăsească, iar strada si canalele le devin casă. Totul se transformâ într-un cerc vicios pentru care nimeni nu gaseşte soluţii. Strada este pentru ei refugiu, dar şi loc de pierzanie, iar apartenenţa faţă diverse grupuri dubioase le creează senzaţia de apartenenţă.
“Am vorbit şi filmat copii ai străzii mult timp. Si deşi la prima vedere, ei par extrem de maturi, e de fapt o maturitate de suprafaţă. Ei sunt foarte vulnerabili, dar nu-si pot arata acesta vulnerabilitate în stradă”, mărturiseşte Magda Bucur, unul dintre reporterii campaniei “Oraşul de sub oraş”.
România a investit miliarde de lei pentru a rezolva problema câinilor maidanezi, pentru a planta panseluţe, dar a investit infim, atăt ca resurse umane căt şi financiar pentru a-I integra pe copiii străzii. În anii ‘94-‘96 s-au şcolit poate chiar 18 mii de asistenţi sociali, dar astâzi, spun specialiştii, mai lucrează în sistem cel mult o mie.
Prin campania “Oraşul de sub noi”, Observatorul porneşte un demers fără precedent, o încercare de scoatere la lumină a oraşului de sub oraş
