În sptele uşii grele de fier, zeci de bărbaţi stau înghesuiţi într-o celulă strâmtă, atât de înghesuiţi încât abia se pot mişca, cu faţa emaciată şi corpul descărnat, în uniforma portocalie de deţinuţi.
În postul de supraveghere se află un gardian care stă cu ochii aţintiţi pe ecrane ale camerelor ce filmează în permanenţă deţinuţii în celule.
Peste tot se văd bărbaţi întinşi sau ghemuiţi pe saltele şi pe jos, unii dezbrăcaţi la bustul gol, care încearcă să-şi facă aer cu ajutorul unor bucăţi de carton.
În această închisoare, situată în provincia Hasakah, la frontiera cu Turcia, se află aproape 5.000 de deţinuţi, inclusiv zeci de copiii. Între ei se află francezi, germani, belgieni sau britanici. Autorităţile nu le precizează numărul.
Potrivit directorului închisorii, există şi deţinuţi din ”Statele Unite”, aflaţi în continuare în închisoare, în pofida apelurilor repetate ale lui Donald Trump adresate europenilor de a-şi repatria propriii cetăţeni.
Majoritatea deţinuţilor sunt irakieni sau sirieni, iar între deţinuţii arabi se află tunisieni, marocani şi saudiţi.
1.500 DE RĂNIŢI ŞI BOLNAVI
În haosul în domeniul securităţii provocat de recenta ofensivă turcă împotriva forţelor kurde în nordul Siriei, soarta miilor de deţinuţi jihadişti a relansat îngrijorările occidentalilor, care se tem de o întoarcere a acestora în ţările lor de origine. Concentrate asupra confruntărilor armate, forţele kurde avertizează că porţile închisorilor lor ar putea fi zguduite într-o zi.
”Deţinuţii nu au nicio legătură cu exteriorul. Ei nu văd Soarele decât dacă sunt transferaţi la infirmerie”, explică directorul închisorii, care se prezintă sub pseudonimul Serhat.
În infirmeria închisorii se află peste 300 de răniţi sau amputaţi, cel mai grav răniţi în cursul bătăliilor sângeroase de apărare a ”califatului”, care a sfârşit prin a cădea în martie, sub loviturile forţelor kurde susţinute de coaliţia internaţională condusă de Washington.
Unii au bandaje la cap, la braţ sau la picior. Alţii se sprijină în cârje sau se deplasează în scaunul cu rotile.
În total, în această închisoare au fost 1.500 de răniţi sau bolnavi, inclusiv aproximativ 50 de cazuri de hepatită şi doi deţinuţi bolnavi de SIDA, potrivit directorului.
Înainte să pătrundă în infirmerie - o sală imensă, susţinută de stâlpi masivi de beton, echipa AFP trebuie să-şi pună mască medicală. Pentru a se proteja de infecţii, dar şi de mirosul pestilenţial din aer, în pofida unor ventilatoare mari.
În celule, jihadiştii îşi petrec timpul cum pot, lungiţi pe saltele de spumă, cu mătănii în mână. Latrine sunt ascunse într-un colţ, în spatele unei prelate de plastic.
TENTATIVĂ DE RĂZVRĂTIRE
”Vreau să plec din această închisoare, să mă întorc la familia mea”, declară Aseel Mathan, un britanic în vârstă de 22 de ani, pe care AFP l-a putut intervieva sâmbătă.
Originar din Ţara Galilor, el spune că a sosit la vârsta de 17 ani în Orientul Mijlociu. Potrivit poveştii sale, el s-a dus mai întâi la fratele său mai mare, Nasser, la Mosul, un fost bastion SI în Irak. La moartea acestuia, el a plecat la Rakka, celălalt mare fief jihadist la vremea respectivă, în nordul Siriei.
”Vreau să mă întorc în Marea Britanie”, repetă el.
În prezent, aproximativ 12.000 de jihadişti SI, sirieni, irakieni, dar şi 2.500-3.000 de străini, originari din 54 de ţări, sunt deţinuţi de forţele kurde, în mai multe centre de detenţie.
În închisoarea din Hasakah se află mai ales radicali rămaşi în organizaţia ultraradicală până în ultimele ore, la Baghouz, ultimul bastion, a cărui cădere a pus capăt ”califatului”.
Un gardian ezită să deschidă vizorul unei celule. ”Aceştia sunt periculoşi”, spune el.
În urmă cu aproximativ o lună, povesteşte directorul, deţinuţii au încercat să lanseze o revoltă, dându-l pe unul dintre ei bolnav. Gardienii au intrat, dar au reuşit să controleze atacul deţinuţilor.
Uneori, spune el, jihadişti fugari ”se apropie de închisoare şi deschid focul, pentru a le arăta deţinuţilor că sunt în continuare aici”.
Washingtonul a recunoscut că peste 100 de persoane din gruparea jihadistă au evadat de la lansarea operaţiunii turce în Siria, la 9 octombrie.
”SINGUR ACUM”
În închisoarea din Hasakah, zeci de băieţi, uneori abia nişte adolescenţi, au fost puşi în aceeaşi celulă. Ei sunt ”leişorii califatului”, numele pe care l-a dat propaganda SI copiilor din grupare. Singurul adult care se află împreună cu ei este un chirurg ortoped, luat prizonier în regiunea Baghouz.
Khaled, originar din Asia Centrală, scoate capul pe fereastra celulei pentru a-i observa pe vizitatori, zâmbindu-i gardianului care-i cere să-şi calmeze camarazii, la fel de curioşi ca el. ”Înapoi!”, le strigă acest orfan, în vârstă de nouă ani, celorlalţi copii.
În spatele său, un adolescent tunisian în vârstă de 13 ani spune că vrea să se întoarcă în ţară. ”Sunt singur acum, aştept să ies”, dă el asigurări. Şi el este orfan, după ce şi-a pierdut familia într-un bombardament.
Bassem Abdel Azim, în vârstă de 32 de ani, este rănit la un picior. Un egipteano-olandez, el făcea parte dintre redicalii de la Baghouz. El povesteşte că a venit în Siria împreună cu soţia sa, care ”nu ştia” unde a adus-o.
”Îmi este frică să nu fie pedepsită. Nu este vina ei, e a mea”, dă asigurări acest tată de cinci copii, între care cel mai mare are vârsta de 11 ani şi care a pierdut urma familiei sale.
”Sper să-mi revăd soţia”, spune el. ”După aceea, ei mă pot spânzura”.
Sursa : news.ro
Ambasadorul Cornel Feruţă a pierdut în faţa candidatului argentinian postul de director general al Agenţiei Internaţiona... Un tânăr s-a sinucis din cauza iubitei sale: „Du-te și omoară-te”...
