”Mamă, ce pumn i-am dat cancerului!”. 9 ani. Cel mai curajos băiețel din lume. I-au scos ficatul, l-au pus la loc

Urmărește A1 pe Discover

Se simțea ciudat. Mama, Vicki Kay-Spruce, l-a dus la spital, la ”Alder Hey Children” din Liverpool. Universul s-a prăbușit într-o zi. ”După multiple scanări, radiografii, după biopsii invazive, au descoperit că Saul se află în stadiul al 4-lea cu o tumoră atipică rabdoidă la ficat, MRT, o boală cruntă. Avansa, deja, pe artere, către inimă și îi termina, rapid, organele”, începe povestea Vicki. Era aprilie 2019. Până atunci, îngerașul de 8 ani era un copil normal, care adora să se joace pe console.

Pe 23 aprilie, medicii i-au spus clar. ”Doamnă, trebuie operat acum! Nu mai așteptăm nimic, e o chestiune de ore, de viață și de moarte!” Tumora plecase spre plămâni, avansa cu o rapiditate incredibilă. S-a interesat. Din 53 de oameni cu problema asta în lume, doar cinci scăpaseră. Niciunul nu avea, însă, o vârstă atât de fragedă. Ce era să facă? Au acceptat! Au urmat 13 runde de chimioterapie, 11 de radioterapie, recoltare de celule stem, infecții multiple, pentru că imunitatea îi era la pământ. I-au căzut patru dințișori. Nu s-a plâns o secundă. După 80 de zile, medicii au considerat că e gata să intre sub bisturiu. Operația. În septembrie 2019. La Spitalul de Copii din Birmingham. Chirurgii i-au scos ficatul, i l-au curățat de celulele nenorocite, apoi i l-au introdus la loc! ”Fără oamenii aceștia, nu exista nicio șansă pentru el”, adaugă Vicki.

Au urmat alte zile crunte. Temperatura nu scădea, infecțiile stăteau buluc la ușă. Dar Saul a fost un erou. A răbdat fără să scoată un sunet, deși, uneori, mama vedea cum lacrimile îi pleacă pe obraz...

Povestea băiețelului stins, la 4 ani, de cancer: ”Mami, mă duc în cer și acolo mă joc până vii și tu, da?

În ianuarie 2020 i-au chemat. Femeia de 32 de ani și-a ținut respirația. ”Doamnă, Saul nu mai are nimic. Da, nicio evidență a bolii!” Scăpase de cancer!. A chiuit, acolo, pe holurile spitalului. Cel mic a primit un ursuleț de pluș, cu el a plecat acasă. Când și-a luat rămas bun de la asistentele care avuseseră grijă de el trei anotimpuri, le-a zis doar atât: ”Mamă, ce pumn i-au dat cancerului!” Au râs cu toții, pentru prima oară după multă vreme. ”Cea mai fericită zi din viața mea. Boala ne luase aproape totul. Acum, primisem totul înapoi”, a spus Vicki.