„Primele contacte directe romano-elvetiene au fost stabilite de calatorii aventurieri, de misionarii catolici si protestanti, precum si de mercenari - se spune in albumul aniversar «Elvetienii in Romania», al carui autor Claudia Chinezu, doctor in Litere al Universitatii din Fribourg, Elvetia, a cautat multi ani prin multe arhive ale lumii.
Cea mai veche atestare documentara a prezentei elvetienilor in tara noastra dateaza din secolul al XV-lea. Manuscrisul (...) reprezinta marturia a doi calugari despre domnia lui Vlad Tepes." Un document foarte important pentru felul in care avea sa fie perce¬put domnitorul roman multe secole dupa aceea:
„Cei doi martori descriu cu multa imaginatie si exagerare torturile aplicate barbatilor, femeilor si copiilor de domnitorul Valahiei".
In secolul al XVI-lea, un alt elvetian joaca un rol cel putin interesant pentru istoria si destinul neamului romanesc. Se chema Johan von Muraltus, care, dupa ce, in calitatea sa de medic al curtii poloneze, a fost acuzat ca l-a otravit pe printul Stefan Bathory, alt Bathory, Sigismund, l-a adus la Curtea sa din Transilvania, ba, mai mult, a primit in exploatare minele de aur si argint din Transilvania. Ajunge apoi omul de incredere al lui Mihai Viteazul, care il trimite in Moldova sa negocieze unificarea cu celelalte tari romanesti!
In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, mai multi artisti elvetieni cauta inspiratie in teritoriile romanesti. Au fost si viteji care au luptat si chiar au murit pentru cauzele poporului roman. „(...) G.F. Bordier, din Geneva, a luptat in armata lui Tudor Vladimirescu impotriva turcilor si a murit pentru cauza romana pe campul de la Dragasani. Ceva mai tarziu, Eduard Girard, din Fribourg, a luptat in armata domnitorului Mihai Sturdza si a fost ridicat la rangul de colonel. Apoi a luat parte la Razboiul de Independenta a Romaniei si a luptat contra turcilor."
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Elvetia trecea printr-o criza economica. Multi elvetieni au plecat spre toate colturile lumii, dar au fost multi care au venit aici, deoarece „au perceput Romania ca pe o tara cu oportunitati excelente de afaceri, in special al comertului si al industriei. (...) Intr-o jumatate de veac, Romania a devenit «granarul Europei», moneda sa nationala era egala cu francul elvetian, iar resursele petroliere au inceput sa aduca importante venituri vistieriei. Avantajele economice ale oraselor romanesti au atras dintotdeauna interesul imigrantilor elvetieni".
Multi dintre nou-veniti au fost luati pe langa curtea domnitorilor romani si pe la curtile boieresti pentru a educa odraselele acestora, fiind foarte apreciati pentru talentul lor didactic. Unii au predat chiar la Colegiul Sfantu Sava din Bucuresti. Franz Josef Sulzer, profesorul fiilor lui Alexandru Ipsilanti, a fost si cel care a intocmit primul plan urbanistic al Bucurestilor.
Tot articolul, in Jurnalul National
Accident in Austria: 3 romani morti si 5 grav raniti... Schengen: Danemarca reintroduce controalele la frontiere...
