Discutia pare cu atat mai oportuna, cu cat pe 23 februarie rusii au sarbatorit Ziua Apararii Patriei. Inainte de prabusirea URSS, aceasta sarbatoare se numea Ziua Armatei Sovietice. Iar in mult privinte, noua doctrina militara a Rusiei este tribuntara erei sovietice, explica cotidianul britanic The Guardian, citat de Rador.
Spre deosebire de doctrina din 2000, cea de-acum defineste clar eventualul inamic. Potrivit autorilor documentului, pentru Rusia, principalul pericol vine din partea NATO, din cauza extinderii sale, a "mutarii infrastructurii sale mai aproape de granitele Federatiei Ruse", dar si din dorinta unor forte neprecizate, probabil, SUA, de a oferi NATO "functii la nivel mondial, care incalca normele legislatiei internationale". Cu alte cuvinte, principalii dusmani sunt exact cei de pe vremea sovietelor: SUA si NATO.
Celelalte pericole enumerate nu au constituit nici ele vreo surpriza, "incercarile de a destabiliza situatia din anumite state si regiuni si de a submina stabilitatea strategica", mobilizarea sau suplimentarea unor trupe straine pe teritorii vecine cu Rusia, precum si "amplasarea unor sisteme de aparare antiracheta". Toata problema este "imediata vecinatate", adica incadrarea teritoriului fostei Uniuni Sovietice si, intr-o oarecare masura, chiar a fostului bloc sovietic in sfera de interese rusa, recunoscuta pe plan international - o dorinta din care Rusia a facut principalul obiectiv al politicii sale externe din ultimul deceniu. "Escaladarea terorismului international" ocupa abia locul 10 pe lista pericolelor, intocmita de autoritatile de la Moscova.
Putini observatori rusi cred in eventualitatea unui conflict intre Rusia si NATO. Ei au observat imediat ca pericole mult mai evidente, precum posibilitatea ca armamentul nuclear sa ajunga in state corupte sau pe mana teroristilor, amenintarile nucleare din partea Iranului si a Coreei de Nord sau eventualitatea unui conflict cu China, ei bine, toate aceste pericole nu intra in atentia autorilor documentului. Cu toate astea, in doctrina apar lucruri inca si mai ciudate.
Pe 3 februarie, cu doua zile inainte de semnarea doctrinei, Institutul pentru Dezvoltare Contemporana al Rusiei, considerat ca fiind grupul de reflectie al lui Medvedev (presedintele este seful consiliului de administratie), a prezentat publicului un alt document "Rusia in secolul XXI: Perspectiva spre viitor". Printre altele, autorii prezinta propria viziune despre viitorul politicii externe a Rusiei, viziune ce difera izbitor de cea a armatei ruse. Ei vad Rusia ca pe "un membru important al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si al Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCED), "un aliat strategic al Uniunii Europene", daca nu chiar un membru al organizatiei si, ceea ce este uimitor, "membra a unui NATO schimbat radical". Asadar, care din conceptii reflecta viziunea conducerii Rusiei? Se prea poate ca amandoua. Semnele discordiei din sanul elitei ruse, si chiar din varful ei, se inmultesc, numai ca, de aceasta data, se pare ca discordia se petrece chiar in capul presedintelui insusi.
Mai mult, s-ar putea prea bine ca doctrina sa reflecte discordia din sanul armatei ruse. Se stie ca armata rusa trece printr-o ampla reorganizare, care s-a accelarat dupa conflictul cu Georgia din 2008. Reforma promovata de ministrul apararii, Anatolii Serdiukov, si de aliatii sai nu este populara printre cei mai multi dintre sefi, printre altele, din cauza ca prevede eliminarea stagiului militar obligatoriu si reducerea cadrelor. Noua doctrina nu ia in consideratie astfel de inovatii si nu mentioneaza niciun fel de reforma.
Evident, reforma va continua indiferent de doctrina. atata vreme cat la putere se afla actualul sector al elitei. Numai ca doctrina reflecta vederile si mentalitatea opozantilor sai conservatori si, totodata, ce s-ar putea intampla daca opozantii ar veni la putere. Aceasta perspectiva nu este complet imposibila, pentru ca in Rusia sunt mai multi astfel de conservatori decat ne-am putea inchipui, conchide The Guardian.
