2.000 de femei au murit arse de vii în bisercă, pentru că purtau crinoline și n-au mai putut ieși pe ușă. ”Doar șapte au fost identificate!” A decedat 2 la sută din populația orașului!

Urmărește A1 pe Discover

Pe 8 decembrie 1863, un incendiu iscat de căderea unei lumânări pe un buchet de flori artificiale în Biserica Ordinului Iezuit din Santiago de Chile, provoacă una dintre cele mai mari tragedii din istorie. Conform datelor, decedează aproximativ 2.500 de oameni. Dintre aceștia, 2.000, adică 2 la sută din populația orașului, sunt femei, care n-au mai putut ieși pe ușă pentru că purtau...crinolină!!!

Marți, 8 decembrie 1863, în jurul orei locale 18.45, în Biserica Ordinului Iezuit din Santiago de Chile e agitație pare. Pornește la drum o slujbă de celebrare a Fecioarei Maria, e agitație multă. Edificiul e vechi, mare și frumos, ridicat, inițial, între 1595 și 1631. Conform datelor vremii, se pare că înăuntru se află undeva la 3.000 de persoane, dar cifra pare oarecum exagerată.

Locul e plin de flori naturale, artificiale, de globuri din hârtie colorată. Pentru că se lasă seara, se aprind lumânările, se aprind lămpile alimentate fie cu ulei, fie cu parafină. O oră, oamenii se roagă și ascultă misa. Apoi, o lumânare cade, în altar, pe niște flori artificiale care iau foc imediat. Apare un fum greu, dar nimeni nu se mișcă. Se crede că e un incendiu izolat, unii strigă ”cutremur”. Femeile nu au, la acea vreme, locuri pe scaune, și-au adus, pentru a nu simți frigul, niște covoare pe care stau. Acestea se aprind și ele. Ia foc și lemnul. E momentul în care apare, cu adevărat, panica.

Desen al vremii arătând amploarea incendiului

Astăzi, descrierea ”portului” femeilor din acea perioadă aduce, cu siguranță, surâsuri. Atunci, însă, era altfel. Femeile purtau, pe sub rochie, crinoline, un ansamblu rigid, din oțel. În momentul în care au intrat în biserică, pentru că totul s-a făcut calm, n-au existat probleme. După ce a apărut panica, însă, toți s-au bulucit spre ușă. Femeile, încurcate de crinoline, n-au putut ieși. Au blocat ușile, copiii și celelalte persoane au căzut peste ele!

Clădirea, la două zile după incendiu

Dezastrul a fost imens, mai ales că nu s-a putu intra. La repezeală, a fost adusă o pompă cu pârghii, de proveniență americană, asamblată pe la 1821, dar care n-a putut face față. În mai puțin de o oră, focul a distrus totul. S-a vorbit de 2.500 de morți, dintre care 2.000 de femei. Doar șapte persoane au putut fi identificate. Atât. 2 la sută din populația orașului Santiago de Chile a dispărut în marea tragedie din 8 decembrie 1863! 200 de oameni sapă o groapă comună imensă, în fața Cimitirului Central și aici sunt coborâte la cele veșnice victimele. ”Aproape că nu a existat familie care să nu aibă pe cineva decedat”, scriu sursele. Rămășițele bisericii sunt culcate la pământ, terenul e arat, apare o grădină și, mai apoi, un monument, inaugurat pe 8 decembrie 1873.

Victimele sunt duse către cimitir