Deși, în zilele noastre, avem prea multe aproape la discreție, nu "tot ce zboară ar trebui să se și mănânce". Supermarket-urile sunt doldora de alimente care mai de care, la care românii de acum 100 de ani nici nu visau. Și poate mai bine.
Au trăit frumos și sănătos, în comparație cu vremurile actuale, în care consumăm o tonă de chimicale.
Într-o lucrare apărută în 1895, intitulată „Igiena țeranului român”, autorul Gheorghe Crăiniceanu povestea că, pe atunci, țăranii alcătuiau cea mai mare parte a populației tării, iar situația lor nu era tocmai roz. Potrivit descopera.ro, se mânca mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că această era mai ușor de făcut.
Pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată în general sărbătorilor. Făina albă de grâu, atât de banală pentru noi, era pe atunci mult mai pretuită.
Oamenii de la sate mâncau multe lucruri pe care azi tot mai puțini români le consumă: știr, podbal, frunze de sfeclă, hrișcă, mei, ulei de cânepă, julfă (julfa era tot un produs obținut din sămânța de cânepă).
Carnea, aliment de lux pe masa românilor
Pastrama, peștele proaspăt sau sărat erau considerate niște alimente excepționale. Și chiar „sătenii avuți tot așa se hrănesc, pe motiv că așa s-au hrănit și părintii lor.”
Produsele de origine animală erau foarte rar consumate, fiind vândute de către țărani pentru a avea cu ce să cumpere lucruri pe care nu le puteau produce singuri în gospodărie. Însă, exista o mare problemă la acea vreme, care îi îngrijora pe medici: țăranii aveau obiceiul de a consuma porumb “stricat”, fiind cules prea devreme și depozitat în condiții necorespunzătoare. De aici ar fi apărut și boală denumită pelagră, o afecțiune destul de serioasă.
În județul Brăila, ”după înțărcare, copiii se hrăneau cu covrigi, fasole, murături, de aci gastro-enterite. În județul Botoșani, copiii sunt lipsiți în timpul iernei de lapte, căci vițele n-au nici coșare, nici nutreț suficient, iar în județul Mehedinți, alimentatiunea copiilor se face din rea deprindere, incă din primul an al vietei, cu substanțe indigeste.”
„Mancare proastă, nesuculentă și putină în comparație cu munca excesivă a țeranului nostru” caracteriza situația din județul Gorj.
Acum, nici nu concepem aceste lucruri, dar pe atunci oamenilor li se păreau niște lucruri absolut firești, învățând să trăiască așa din moși-strămoși.
Un lucru de la birou te omoară încet, dar sigur! Este mai murdar și mai otrăvitor decât cel din celulele închisorii Alca... Toţi păţim asta în cel mai nepotrivit moment! Acesta este cel mai rapid şi uşor mod de a repara un fermoar...
