D'Artagnan, eroul lui Dumas, a existat în realitate! A fost spionul lui Mazarin și a murit la asediul Maastrichtului, la 62 de ani

Urmărește A1 pe Discover

Celebrul muschetar din romanele lui Alexandre Dumas a fost căpitanul gărzilor lui Ludovic al XIV-lea, spion al Cardinalului Mazarin și poseda una bucată castel cu ștaif la Castelmore. Un glonte l-a trimis în nemurire, in iunie, 1673, în timpul războiului franco-olandez

Mulți cred că trilogia muschetarilor lui Alexandre Dumas - tatăl formează cea mai frumoasă operă literară, numai bună de citit la vârsta adolescenței. Isprăvile lui Porthos, Athos ori Aramis au fost traduse în toate limbile pământului. Puțini știu, însă, că cel mai descurcăreț dintre ei, D'Artagnan, gasconul, a existat în realitate!!!

Charles Ogier de Batz de Castelmore, Conte d'Artagnan, a pornit la drum, în viață, în 1611, în sud vestul Franței, la Lupiac. Arnaud de Batz, bunicul pe linie paternă, fusese un iscusit comerciant, săltase Castelul din Castelmore, construcție nu neapărat impozantă, ci frumoasă. Pe la 20 de primăveri, tânărul a fost trimis la Paris, Numele era prea lung, nu dădea bine, așa că și-a luat altul, de artist, după a sa mamă. Familia acesteia era și ea cu ștaif, de Montesquiou d'Artagnan...

În 1632, un unchi cu influență, îl bagă la muschetari. Crește aici, Cardinalul Mazarin îl miroase. Ca și în operă. D'Artagnan e pișicher, e descurcăreț, e discret, e perfect. În 1643, Garda Muschetarilor de desființată, dar macaronarul îl trage după el. Devine spion. Ludovic al XIV-lea, "Regele Soare", află de ale sale isprăvi, e avansat căpitan, pe la 1658, când muschetarii reapar în prim plan.

Nicolas Fouquet, Ministrul de Finanțe al Regelui, vrea să-i ia locul lui Mazarin. Cardinalul află, îl roagă pe D'Artagnan să rezolve spinioasa problemă. Și aceasta e rezolvată: Bastilia, închisoare pe viață. Cucerește Lille, devine guvernator aici. Ludovic e în război cu olandezii. Gasconul e la pensie, dar, de fiecare daca când i se cere ajutorul, nu spune nu. Revine pe câmpul de bătaie. Participă la celebrul asediu al Maastrichtului, în prima linie. Un glonț rătăcit îi perforează gâtul. Moare sub calul său, pe 25 iunie 1673. Se crede că e înmormântat la Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Wolder, Olanda.

Din 25 iunie 1673 intră in literatură. Și în istorie.