Urmărește A1 pe DiscoverO nouă cercetare realizată de The Hospital for Sick Children (SickKids), Canada, oferă noi perspective asupra misterului numit amnezie infantilă.
Studiul încearcă să explice de ce nu avem amintiri din primii ani de viață, scrie Canadian Association for Neuroscience.
Cercetătorii au demonstrat că formarea de noi neuroni, sau neurogeneza, în zona creierului în care sunt stocate amintirile, numită hipocamp, e asociată cu pierderea amintirilor.
Ca urmare, oamenii nu își pot aminti ce s-a întâmplat în primii ani de viață.
De ce nu ne amintim nimic din primii 3 ani de viață
Studiul, publicat în revista Science, a constatat că intensificarea neurogenezei duce la uitarea unui număr mai mare de amintiri.
Cercetătorii au testat amintirile șoarecilor adulți și puilor de șoarece prin condiționare comportamentală.
Citește și: Ce se întâmplă în creierul tău când împlinești 50 de ani. Schimbarea ascunsă identificată de experți
Acesta a fost un test în cadrul căruia subiectul învață să anticipeze anumite evenimente într-o situație specifică.
La șoarecii adulți, intensificarea neurogenezei după formarea amintirilor a favorizat pierderea acestora. În cazul puilor de șoarece, nivelurile ridicate de neurogeneză au dus la pierderea rapidă a amintirilor dependente de hipocamp.
Atunci când nivelul neurogenezei a fost redus, amintirile puilor au persistat mai mult timp.
„Pe măsură ce noii neuroni se integrează în circuitele cerebrale ale hipocampului, ei modifică aceste circuite. Iar acest lucru duce la pierderea informațiilor stocate în respectivele circuite, adică la uitare,” susține autorul principal al studiului, dr. Paul Frankland. „Această formă de „curățenie de primăvară” poate ajuta la eliminarea informațiilor inutile din hipocamp. Ceea ce face loc pentru ca informațiile noi și importante să poată fi stocate.”
Neurogeneza e importantă pentru funcționarea cognitivă
Frankland explică faptul că aceste noi descoperiri nu înseamnă că amnezia infantilă va dispărea. Deși cercetătorii ar putea crește capacitatea de a ne aminti evenimente din copilărie, reducerea neurogenezei e asociată cu numeroase probleme cognitive.
Un alt aspect important e faptul că amintirile timpurii nu dispar neapărat complet. Ci pot deveni pur și simplu inaccesibile conștient. Cercetările pe animale sugerează că anumite urme ale amintirilor formate în perioada infantilă pot rămâne în circuitele creierului chiar și după ce comportamentul indică faptul că memoria a fost uitată.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să facă diferența între „ștergerea” unei amintiri și pierderea capacității de a o recupera.
Pe măsură ce creierul copilului se dezvoltă, conexiunile neuronale sunt reorganizate. Hipocampul și cortexul prefrontal devin treptat mai mature.
În același timp, copilul își dezvoltă limbajul și un sentiment mai stabil al propriei identități. Toate aceste schimbări pot transforma modul în care amintirile sunt stocate și recuperate.
Experiențele din primii ani de viață pot continua să influențeze comportamentul chiar dacă nu ne amintim conștient de ele.
O persoană poate să nu-și amintească un anumit eveniment din copilărie, dar creierul să fi păstrat efectele sale sub forma unor asocieri emoționale, preferințe sau reacții automate. Astfel, faptul că nu ne putem aminti primii ani nu înseamnă că acei ani nu au lăsat o amprentă asupra noastră.
Sunt necesare mai multe studii pe acest subiect, pentru a înțelege exact modul în care creierul uman gestionează aceste amintiri.
Cât a plătit un turist pentru o porție de mici cu cartofi prăjiți pe o faleză din Saturn. Poza cu bonul fiscal i-a uimit... „Peștii zombie” care îngrijorează experții. Ce se întâmplă în adâncuri le-a atras atenția...
