S-a pierdut contactul cu piloţii. Avionul a dispărut de pe radare. Trupuri fără de suflare. Resturi întinse pe kilometri întregi. E filmul tragediei din Franţa. E povestea fiecărui avion care nu mai aterizează, ci se prăbuşeşte.
Şi de aici apar întrebările. De ce? Cum? Cine? Comunicatele de presă vin pe bandă rulantă, la fel şi speculaţiile. Zvonurile alimentează lacrimile, iar incertitudinea devine principala stare de spirit. Răspunsurile adevărate vin puţin mai târziu, când este găsit acel obiect roşu, extrem de important, pe care toţi îl ştim drept CUTIA NEAGRĂ.
Totul a început prin 1939...
Francois Hussenot şi Paul Beaudouin au realizat primul sistem de înregistrare a datelor din timpul unui zbor. L-au botezat "HB" şi a fost punctul de pornire. Măsura viteza, recunoştea altitudinea, iar informaţiile erau stocate pe un film fotografic de 88 milimetri.
Numai că problemelor accidentelor aviatice nu erau nici pe departe de a fi rezolvate. Tocmai din acest motiv, ani la rând mai mulţi specialişti au lucrat la un aparat care să înregistreze, pe lângă date de zbor şi informaţii tehnice, şi conversaţiile piloţilor sau ale pasagerilor.
În 1957, Autoritatea Aeronautică Civilă din Statele Unite a stabilit că toate avioanele de mare tonaj să fie dotate cu "Black Box"-uri. David Warren, un inginer australian, a pus bazele obiectului care astăzi rezolvă toate misterele.
Înregistrarea era făcută pe folie metalică şi fire din oţel, dar apoi s-a trecut la stocarea pe bandă magnetică. În prezent, înregistrarea se face direct pe o unitate de memorie solidă.
Când cutia neagră se transformă în două portocalii
Tehnologia a evoluat, iar stocarea s-a împărţit în două. CVR, înregistrarea vocilor din cockpit, şi FDR, înregistrarea datelor de zbor. Sunt două cutii portocalii, care conţin răspunsurile tuturor întrebărilor apărute în urma catastrofelor aviatice.
Cutiile negre pot rezista la temperaturi de 1.100 grade Celsius timp de 30 de minute şi la o căldură de 260 de grade Celsius timp de 10 ore. Fac faţă presiunilor uriaşe, iar în cazul în care ajunge pe fundul vreunui ocean ar putea sta acolo aproximativ 30 de zile fără ca datele din interior să fie distruse.
În 1965, s-a stabilit că pentru o mai bună vizibilitate în momentul căutării cutiile să fie vopsite în portocaliu. Singura dată când cutiile negre ale unui avion sunt cu adevărat negre este atunci când au fost cuprinse de flăcări.
