Meduzele au gustat primele placerea
Studiile biologice arata ca sistemul nervos simplu al primelor forme de meduze era capabil de a simti placerea. Placerea in definitia biologica este perceptia unui echilibru intre necesitatie organismului si gradul suprem de satisfacere a acestora. Meduzele se pare ca pot integra aceste informatii si pot simti ceea ce noi numim "placerei atunci cand au asimilat o cantitate suficienta de substante hranitoare, iar calitatea apei nu le provoaca semnale de alarma. Deci putem spune ca meduza are stari in care "se simte binei chiar daca nu are un sistem nervos definitivat si evoluat.
Viermii inelati "incearca" fericirea
Viermii inelati precum limbricul si rama pot integra mult mai eficient senzatiile primite de la receptorii tactili si de la cei de umiditate, realizand stari mai complexe in ganglionii nervosi. Perceptia starii de echilibru intre necesitati si satisfacerea acestora, asociata cu celelalte senzatii, se presupune ca provoaca o placere mai intensa si "coloratai in functie de calitatea solului si a hranei. Aceasta se datoreaza si unor impulsuri nervoase speciale care apar in ganglioni in timpul starii de placere. Un lucru asemanator se petrece si in creierul uman atunci cand traim o stare placuta sau constientizam fericirea.
Rechinii se bucura cand fac sex
La 80% din specii exista placerea contactului dintre sexe. Astfel, la rechin, fecundatia este mai intensa decat la alti pesti, iar placerea contactului mascul-femela determina un vast lant de reactii biochimice, generand o stare de satifactie. Desi aceasta placere este de scurta durata, biologii au dovedit ca mecanismul acestei stari seamana mai mult cu al producerii bucuriei umane decat cu senzatia tipica a orgasmului.
Cercetatorii australieni au demonstrat ca acest tip de stare dovedeste ca natura a inventat o stare de satisfactie speciala pentru imperechere, in vederea stimularii competitiei pentru reproducere. Ca urmare, se crede ca bucuria si starea numita "fericirei de catre oameni ar fi indusa de un mecansim asemanator celui prezent la imperecherea unor specii ancestrale de rechini. In sprijinul acestei ipoteze vine interventia creierului olfactiv in realizarea placerii rechinilor, ca si in declansarea entuziasmului uman.
Pasarile percep 1.200 de stari de satisfactie
Pasarile sunt cele care, datorita evolutiei mai complexe a sistemului lor nervos, pot integra mai multe senzatii care anunta o stare de confort alimentar sau siguranta. Pe langa acestea, pasarile pot percepe cel putin 1.200 de stari de satisfactie, determinate de o anumita participare a zonelor implicate in afectivitate.
Aceasta evolutie este data de compartimentul legat de instinctul parental: in creierul pasarilor se elibereaza hormoni ai iubirii parentale cum ar fi unele pseudoendorfine implicate la om in placerea erotica, dar si in perceptia starii de bucurie sau fericire. Toata aceasta evolutie a starilor de satisfactie s-a datorat incercarii naturii, sau a lui Dumnezeu, de a oferi speciilor o motivatie in plus sa se reproduca si deci sa supravietuiasca.
Mecanismul intim al "fericirii"
Descrisa rece, la obiect, fericirea este o sursa de trairi psihice in care suntem multumiti de noi, de prezentul si viitorul nostru, fara sa resimtim lipsa acuta a satisfacerii unor necesitati, mai ales psihologice. Aceasta stare depinde bineinteles de felul in care interpretam constient realitatile inconjuratoare si mai ales de felul in care suntem multumiti cand ne privim in oglinda. Mecanismul intim al obtinerii acestei stari este insa extrem de fascinant si a fost intens studiat de specialistii in neurostiinte. ri pe termen lung.
Citeste si Revista Felicia!
Foto: blogs.dixcdn.com
