Radar a apelat la serviciile unui designer, care a realizat schema unei instalatii de desalinizare, dupa conceptul savantului roman. Prototipul instalatiei, prezentat de Coanda in fata comisiei de specialisti francezi, este prezentat intr-o imagine alaturata. Acesta se intindea pe o suprafata de opt metri patrati si putea genera aproximativ 1.600 de litri de apa potabila in 12 ore.
Prin multiplicare de 30 de ori, asa cum se arata in schema prezentata de Radar, se ajungea la 48.000 de litri de apa potabila in 12 ore, ceea ce reprezinta, deja, o productie industriala.
Cum se ajunge la „apa plata" Coanda
Sistemul imaginat de Coanda prevedea si o modalitate automata de a se orienta dupa soare, astfel incat intreaga energie solara sa poata fi focalizata de-a lungul unei conducte cu aer.
Aerul era aspirat printr-un filtru si introdus in sistem, incalzit la o temperatura de aproape 500 de grade Celsius, dupa care trecea intr-o camera de vaporizare.
Aici, aerul cald venea in contact cu apa de mare, aspirata si pulverizata fortat in aceasta incinta. Din aceasta interactiune se producea o vaporizare instantanee a apei de mare. Vaporii de apa desalinizati erau colectati printr-o conducta, iar sarea de mare era evacuata in containere cu saramura.
Vaporii de apa erau ulterior condensati, transformandu-se, astfel, in apa curata (dulce), care era colectata in rezervoare. Pana sa fie imbuteliata, apa mai trecea printr-un procedeu de purificare pentru a fi si curata din punct de vedere microbiologic. Apoi, putea fi distribuita spre consum.
Tot ceea ce rezulta in afara de apa, in acest proces, era evacuat si incarcat in vagoane de cale ferata, deplasate apoi catre alte zone industriale.
CITESTE mai multe in Jurnalul National!
