Foarte mulţi oameni sunt convinşi că nu li se poate întâmpla nimic bun într-o zi de vineri, 13! Nimic mai greşit. Renumele prost al lui vineri 13 poate fi considerat o moştenire istorică. Şi asta pentru că vineri, 13 octombrie 1307, templierii din Franţa au fost arestaţi. Iar cavalerii s-au asigurat că nimeni, niciodată, nu va uita chinurile prin care au trecut.
Vineri, 13 octombrie, 1307, puţin după miezul nopţii. Cazarma Templierilor din Paris este invadată de soldaţii regelui Filip al IV-lea, supranumit "Cel Frumos". Cavalerii sunt înlănţuiţi şi aruncaţi în celule. Însă acţiuni similare au loc - concomitent - şi în restul Franţei, astfel încât niciun templier să nu scape furiei regale. Cu ce greşiseră aceşti cavaleri, consideraţi până atunci a fi adevăraţii apărători ai creştinităţii? Acumulaseră prea multă putere şi prea multe bogăţii.
Mai rău, regele Franţei Filip cel Frumos le era dator vândut. Pentru că - odată cruciadele încheiate - templierii se transformaseră în bancheri. De fapt, ei au fost primii bancheri ai lumii. Iar monarhul francez nu le era singurul datornic cu sânge albastru. Însă numai Filip cel Frumos a considerat că nu are sens să-şi achite împrumuturile, doar templierii erau supuşii lui. Deci ar putea chiar să le confişte totul, dacă doreşte.
Numai că, dacă ar fi acţionat pe faţă, ar fi reuşit să-şi atragă nemulţumirea celorlalte monarhii europene. În consecinţă, împreună cu Papa Clement al V-lea - rămas în istorie drept cel mai laş conducător al Vaticanului - a pus la cale un plan diabolic. Cavalerii templieri urmau să fie acuzaţi de crime şi alte atrocităţi, dar şi de. erezie. Problema este că - deşi majoritatea templierilor au fost arestaţi - Filip cel Frumos nu a obţinut ceea ce dorea.
În primul rând, pentru că - avertizaţi de planurile regelui - cavalerii au reuşit să scoată - din Cazarma din Paris - 13 care pline cu tot ce aveau mai de preţ. Iar aici nu discutăm despre tone de aur, ci despre obiecte valoroase descoperite pe vremea când apărau Ierusalimul şi o mulţime de documente al căror conţinut numai ei îl cunoşteau. Banii, oricum, îi aveau risipiţi prin băncile lor risipite prin întreaga Europă. Asta l-a enervat şi mai tare pe Filip cel Frumos care - după 7 ani în care i-a torturat în fel şi chip pe templieri - a hotărât ca Marele Maestru Jacques de Molay şi cei doi adjuncţi ai săi să fie arşi pe rug. Iar cavalerii supravieţuitori s-au asigurat că data în care ordinul lor a fost la un pas să dispară nu va fi uitată niciodată.
