Mutația surprinzătoare pe care o au viețuitoarele din cel mai adânc loc din lume. Ce se ascunde în ocean

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Peștii care supraviețuiesc în medii extreme ar avea toți mutația surprinzătoare, deși au evoluat separat, în momente diferite, susțin experții.

Cercetătorii au descoperit și substanțe chimice industriale în acești pești din Groapa Marianelor, scrie Live Science.

Ceea ce înseamnă că substanțele poluante create de oameni pot să ajungă în cele mai izolate locuri de pe Pământ.

Dar dincolo de această problemă, cercetătorii au fost surprinsă să descopere această mutație în cel mai adânc loc din lume.

Mutația surprinzătoare pe care o au viețuitoarele din cel mai adânc loc din lume

Peștii care trăiesc la adâncimi mari au dezvoltat un mod unic de a se adapta la presiunea extremă și la temperaturile joase. În plus, în Groapa Marianelor, cel mai adânc loc din lume, e aproape complet întuneric.

Un astfel de mediu extrem a dus la mutația surprinzătoare pe care o au viețuitoarele care supraviețuiesc aici.

Citește și: Creatura „teroare” care înspăimânta și dinozaurii. Ce dimensiune fantastică avea prădătorul de top

Aceste animale se adaptează condițiilor extreme printr-o structură unică a scheletului, un ritm circadian alterat și vie o vedere care e extrem de adaptată la lumina joasă, fie bazată pe alți factori care nu țin de stimulii vizuali.

Într-un nou studiu, publicat în jurnalul Cell, experții au analizat ADN-ul a 11 specii de pești care trăiesc la o adâncime de minim 6.000 de metri, pentru a înțelege mai bine cum au evoluat în aceste condiții extreme.

Experții au folosit submarine și vehicule controlate de la distanță pentru a aduna mostre de la o adâncime de 1.200 - 7.700 de metri sub suprafața mării, în Groapa Marianelor și alte gropi adânci în Oceanul Indian.

Pentru a studia evoluția acestor pești, analiza a luat în considerare toate cele 8 ramuri ale speciilor care au fost observate în acest mediu, în perioade diferite. Cea mai timpurie specie probabil a intrat în apa adâncă la finalul perioadei Cretacice - adică în urmă cu 145 de milioane de ani. Celelalte ar fi ajuns acolo în Paleogen, adică în urmă cu 66 - 23 de milioane de ani. Unele specii au ajuns în Groapa Marianelor în Neogen - în urmă cu 23 - 2.6 milioane de ani.

În ciuda momentului în care strămoșii acestor pești au ajuns aici, toate speciile care trăiesc la o adâncime mai mare de 3.000 de metri aveau aceeași mutație surprinzătoare a genei RTF1. Aceasta controlează modul în care e exprimat ADN-ul.

Mutația surprinzătoare ar fi avut loc de minim 9 ori în rândul peștilor de mare adâncime, potrivit lui Kun Wang, autorul studiului.

Ceea ce înseamnă că toți acești pești au dezvoltat aceeași mutație separat, ca rezultat la același mediu adânc, în loc să o moștenească de la un strămoș comun.

Groapa Marianelor e un mediu extrem

„Acest studiu arată că peștii de la mare adâncime, în ciuda faptului că provin din ramuri diferite ale pomului vieții, au evoluat să aibă adaptări genetice similare, pentru a supraviețui mediului extrem din adâncul oceanului. La frig, întuneric și presiune foarte mare,” a declarat Ricardo Betancur, ihtiolog în cadrul Universității din California.

Citește și: Care era cel mai rapid dinozaur din istorie. Experții au dezvăluit specia rapidă

Acesta e un exemplu de evoluție convergentă. Adică momentul în care specii care nu sunt înrudite evoluează indepent pentru a avea trăsături care le ajută să se adapteze la condiții similare.

„E o dovadă puternică a faptului că evoluția folosește de multe ori aceleași soluții limitate, când are de-a face cu obstacole similare. În acest caz, să se adapteze la condiții extreme din adâncul oceanului,” a declarat Betancur.