„Orașul pierdut” în ocean care a uimit experții. Nu s-a mai descoperit așa ceva pe Pământ până acum

Urmărește A1 pe Discover

Oceanul continuă să uimească experții cu noi descoperiri, printre care se numără și un „oraș ascuns” inedit.

Aproape de vârful unui munte submarin aflat la vest de Dorsala Medio-Atlantică, experții au descoperit o serie de „turnuri” înalte, scrie Science Alert.

Pereții și coloanele lor de culoare crem au fost analizate cu vehicule operate de la distanță.

Aceste formațiuni variază de la structuri mici, de mărimea unor ciuperci, până la un monolit impunător care se înalță la 60 de metri.

„Orașul pierdut” în ocean care a uimit experții

Experții au numit formațiunea Orașul pierdut după descoperirea sa din anul 2000, la peste 700 de metri sub suprafața oceanului.

„Orașul” e, de fapt, un câmp hidrotermal, numit Lost City. Reprezintă cel mai longeviv sistem activ de izvoare hidrotermale cunoscut în oceane.

Până acum, nu a mai fost descoperit nimic asemănător. De cel puțin 120.000 de ani, și posibil chiar mai mult, mantaua terestră ridicată în această regiune reacționează cu apa mării. Astfel, eliberează în ocean hidrogen, metan și alte gaze dizolvate.

Citește și: Structura subacvatică ascunsă care elucidează misterul din Insulele Bermude. Ce au descoperit experții

În fisurile și crăpăturile hidrotermale, hidrocarburile hrănesc comunități microbiene complet noi, chiar și în absența oxigenului.

Aceste turnuri care emit gaze la temperaturi de până la 40 de grade Celsius găzduiesc numeroși melci și crustacee. Animalele mai mari, precum crabii, creveții, aricii de mare și țiparii, sunt mai rare, dar totuși prezente.

În ciuda condițiilor extreme, ecosistemul pare să fie plin de viață, iar cercetătorii consideră că merită atenția și protecția noastră.

În 2025, cercetătorii au anunțat recuperarea unui eșantion record de rocă din manta. Un carotaj cu lungimea de 1.268 de metri a fost extras din câmpul hidrotermal Lost City. Se speră că acesta va oferi dovezi esențiale despre modul în care a apărut viața pe Pământ, în urmă cu miliarde de ani, în condiții păstrate în mineralele respective.

Nu a mai fost descoperită o structură similară până acum

Deși este foarte probabil ca alte câmpuri hidrotermale similare să existe în oceanele lumii, acesta e singurul identificat până acum cu ajutorul vehiculelor subacvatice operate de la distanță.

Hidrocarburile produse de izvoarele Lost City nu provin din dioxidul de carbon atmosferic și nici din energia solară. Ci sunt generate prin reacții chimice desfășurate pe fundul oceanului.

Deoarece hidrocarburile reprezintă elementele de bază ale vieții, această descoperire susține posibilitatea ca viața să fi apărut într-un habitat asemănător. Și nu doar pe planeta noastră.

„Acesta e un exemplu de ecosistem care ar putea exista chiar acum pe Enceladus sau Europa,” susține microbiologul William Brazelton. „Și poate că a existat și pe Marte în trecut.”

Spre deosebire de izvoarele hidrotermale vulcanice submarine numite „fumători negri”, care au fost și ele propuse ca posibil loc de origine al vieții, ecosistemul Lost City nu depinde de căldura magmei.

Structurile de calcit din Lost City sunt mult mai mari decât cele ale fumătorilor negri, ceea ce sugerează că sunt active de o perioadă mult mai îndelungată.

Cel mai înalt dintre monoliți poartă numele Poseidon, după zeul grec al mărilor, și depășește 60 de metri înălțime.

Citește și: Prădătorul care sperie rechinii albi mai mult decât balenele ucigașe. Ce le pune viața în pericol

La nord-est de acest turn se află o zonă de stânci unde activitatea hidrotermală nu e la fel de pronunțată.

Cercetătorii de la Universitatea din Washington au descris izvoarele de aici ca „plângând” fluide care formează „grupuri delicate de structuri de carbon ramificate, ce se extind spre exterior asemenea degetelor unor mâini ridicate către cer”.

În 2018, s-a anunțat că Polonia a obținut drepturile de explorare minieră a fundului oceanic din jurul Lost City. Deși în interiorul câmpului hidrotermal nu există resurse valoroase care să poată fi exploatate direct, distrugerea zonelor înconjurătoare ar putea avea consecințe neprevăzute.