Urmărește A1 pe DiscoverÎn pădurile tropicale montane din Anzi există un gen de plante pe care traficanții de specii sălbatice îl caută cu înverșunare.
Deși braconierii sunt cunoscuți pentru capturarea sau uciderea ilegală a animalelor, oamenii adună ilegal și flori, scrie Science Alert.
În această categorie intră și orhideea Dracula, pentru care unele persoane își riscă viața în mediul montan.
Deși numele lor pare inspirat de celebrul vampir, denumirea provine, de fapt, din latină. Dracula, care înseamnă micul dragon, se referă la sepalele lungi, întunecate și asemănătoare unor colți.
Orhideea Dracula pentru care unii oameni își riscă viața
Prima specie a fost descoperită în Anzii Occidentali din Columbia, în anul 1871, iar botaniștii secolului al XIX-lea au descris florile drept „grotești și fanteziste”, spunând că exercită o „atracție irezistibilă”.
Vânătorii de orhidee au început aproape imediat să le trimită în serele din Europa. Această fascinație nu a dispărut nici până astăzi.
Orhideele Dracula au devenit virale pe internet nu doar datorită numelui lor misterios și aspectului gotic. Ci și pentru că florile par să formeze chipul unei maimuțe, motiv pentru care sunt cunoscute și sub denumirea populară de „orhidee cu față de maimuță”.
Mulți colecționari și cultivatori profesioniști comercializează exemplare crescute în pepiniere. Însă există și persoane care continuă să caute plante sălbatice.
În cazul orhideelor Dracula, acest lucru poate avea consecințe devastatoare, deoarece unele specii există în populații formate din doar câteva zeci de exemplare.
Citește și: Floarea care a făcut experții să plângă cu descoperirea ei. Unde s-a ascuns specimenul extrem de rar
„Ceea ce e remarcabil la orhideele Dracula e contrastul dintre popularitatea lor uriașă pe rețelele sociale și lipsa aproape totală de informații despre starea lor de conservare,” susține Diogo Veríssimo, cercetător al Universității Oxford.
Acesta a participat la o evaluare care a arătat că aproape 70% dintre cele 133 de specii din acest gen sunt amenințate cu dispariția.
„Presupunem adesea că speciile distribuite intens pe rețelele sociale sunt bine studiate. Însă în cazul acestor orhidee realitatea e cu totul alta. Faima lor online nu s-a transformat în cercetare sau protecție, iar acest lucru face ca noua evaluare să fie atât de importantă,” susține Veríssimo.
Aproape toate speciile cunoscute sunt epifite, adică trăiesc agățate de copacii din pădurile tropicale montane ale Anzilor, în special din Columbia și Ecuador.
Specia e amenințată cu dispariția
Nu mai puțin de 69% dintre specii sunt cunoscute din mai puțin de 6 locații la nivel mondial, iar unele trăiesc într-o singură vale.
Un nou studiu publicat în revista Biological Conservation a analizat evoluția comerțului internațional cu aceste plante în ultimii 42 de ani.
Rezultatele arată că 121 dintre cele 133 de specii, adică 91%, au fost comercializate legal la nivel internațional începând din 1981.
În total, peste 112.000 de plante au fost exportate prin intermediul a 25 de țări exportatoare și importate în 52 de state.
Aproape jumătate din acest comerț (49%) a provenit din țări în care aceste orhidee nici măcar nu cresc în mod natural.
Cel mai mare transport înregistrat a avut loc în 2004, când 4.650 de exemplare de Dracula cordobae, specie endemică din Ecuador, au fost expediate din Taiwan către Belgia.
Toate cele peste 112.000 de plante au fost declarate oficial drept exemplare înmulțite artificial. În peste 4 decenii de evidențe comerciale, niciun exemplar nu a fost raportat ca fiind colectat din sălbăticie. Totuși, cercetătorii cred că aceste date trebuie analizate cu prudență.
„În cazul speciilor recent descoperite sau descrise, multe caracteristici biologice, precum durata de viață, sunt încă necunoscute. Această incertitudine face dificilă verificarea originii plantelor și crește riscul ca exemplare culese din natură să fie declarate drept cultivate artificial,” susțiin autorii studiului, coordonați de specialistul în orhidee Edicson Parra-Sanchez, de la Universitatea Cambridge.
Mai mult, 89% dintre speciile de Dracula au fost descrise pentru prima dată de oamenii de știință folosind plante aflate deja în pepiniere, nu exemplare documentate în habitatul lor natural.
În multe cazuri, aceste plante se aflau chiar în afara țărilor din care proveneau, în special în Statele Unite. Doar 7% dintre specii au fost descrise pe baza unor exemplare confirmate ca provenind din sălbăticie.
Pentru multe dintre aceste orhidee, plantele ajunseseră deja în comerț înainte ca știința să le atribuie oficial un nume.
Citește și: Planta care poate numără, deși nu are creier. Cum e posibil fenomenul care a uimit experții
În medie, au trecut 8 ani între descrierea unei specii și apariția ei în comerț, iar pentru speciile descoperite după 1981 intervalul s-a redus la doar 5 ani.
În cazul a 18% dintre specii, comercializarea a început în mai puțin de 2 ani de la descrierea lor oficială.
O specie, Dracula fuligifera, era deja exportată cu un an înainte de a fi descrisă oficial de cercetători.
Un alt exemplu e Dracula anthracina, cunoscută dintr-o singură pădure în care au fost identificate doar 17 plante adulte. Cu toate acestea, specia a intrat în comerțul internațional chiar din anul în care a fost descoperită.
Aproximativ 10% din toate tranzacțiile înregistrate, peste 11.000 de plante, au fost raportate simplu ca „Dracula sp.”, fără precizarea speciei, ceea ce face imposibilă urmărirea exactă a exemplarelor comercializate.
În prezent, genul Dracula este inclus în Anexa II a Convenției CITES, ceea ce permite comerțul internațional pe baza unor autorizații.
Autorii studiului consideră însă că această protecție nu mai e suficientă și solicită mutarea întregului gen în Anexa I, categorie care interzice comerțul internațional în scop comercial.
Ciclul catastrofal al Pământului s-ar putea repeta în curând. Avertismentul sumbru al experților...
