Treizeci si doi de ani, acelasi salut, aceleasi gesturi. Ziua de munca incepe insa de acasa. Isi pune in portofel permisul si o poza veche, singura pe care o are, si pleaca spre depou. Cu pasi marunti, de fiecare data cu cel putin o ora inainte sa intre in tura. Pana acum, niciun tramvai nu a plecat cu intarziere din cauza ei. Este povestea Elenei Chirascu, cea mai varstnica vatmanita din Capitala.
Tanti Elena s-a urcat pentru prima data in cabina unui tramvai in 1980. Pana atunci, a stat sase ani in casa de bilete. O raceala a impins-o catre scoala de manipulanti de la Galati. N-o sa uite momentele. I-au trecut prin mana zeci de tramvaie, iar regretul ei e ca in depouri nu mai exista modelul pe care si-a inceput cariera. Ar fi vrut sa il mai conduca inca o data inainte de pensionare.
"Mi-aduc aminte cand ploua si nu mai nimeream macazul si bagam mana pana la cot si trageam macazul si ma udam pana la genunchi", spune tanti Elena.
"Aceasta meserie m-a format ca om, am invatat ce e bine, ce e rau, greu si usor si prin munca mi-am castigat existenta si asta ma bucura".
Tanti Elena vrea sa isi aduca si cele doua fete la mansa, sa preia stafeta.
