Deşi are statut de oraș după asimilarea a trei comune, localnicii își câștigă traiul muncind pământul. Însă, din cei peste 10.000 de locuitori, doar câteva sute reușesc să își găsească un loc de muncă.
Procesul de sistematizare a satului românesc pornit de Ceaușescu a fost devastator pentru unele localităţi. Urbanizarea excesivă a mediului rural și dezvoltarea forțată a unor orașe au dus la dezechilibre grave.
La peste un secol de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, drumul ne poartă în Scornicești, localitatea sa de baștină. La marginea orașului, găsim câmpuri întregi de ruine. Printre moloz, ierburi uscate și gunoaie cât vezi cu ochii, Alexandru Turcin își amintește de timpurile de mult apuse. A fost președintele celui mai mare CAP din țară. 17 hectare de sere și alte 5 pe care se creșteau pui pentru carne.
Nici fabricile de lactate sau de bere nu au avut o soartă mai bună. Cei care le-au cumpărat pentru a continua producția, în realitate au valorificat tot ce se putea și le-au lăsat în paragină. Cu fiecare an, șansele autorităților de a atrage investitori au scăzut. La fel și șansele oamenilor de a-și găsi un loc de muncă.
Pe Bulevardul Muncii suflă un aer de grea apăsare. Încercările megalomane ale dictatorului de a face din Scornicești un oraș înfloritor sunt doar o tristă amintire.
În 1975 în orașul cu 10.000 de locuitori s-a inaugurat stadionul cu 30.000 de locuri. O investiție care nu și-a dovedit niciodată utilitatea și care zace în ruină la doar doi pași de centrul orașului.
