Astfel, inainte de fiecare „runda" electorala, politicienii Romaniei s-au intrecut in promisiuni care au vizat cresterea rapida a nivelului de trai sau imbunatatirea infrastructurii. Au dat bine la popor programe de genul „vom face mii de locuinte, vom baga sute de euro in buzunarele poporului, vom da salarii mari, pensii si mai mari si lozuri castigatoare" (Sibiu, mai 2009).
De multe ori disperati, alteori doar creduli, romanii au votat crezand ca in sfarsit au dat de politicianul perfect. De fiecare data s-au inselat. Si logic, de fiecare data a fost prea tarziu. Am intrat intr-un cerc vicios din care nu vom iesi prea curand. Lumea este mult prea disperata pentru a mai putea alege in cunostinta de cauza.
Locuinta personala, visul de baza
Oricat ar parea de surprinzator, deficitul de locuinte din tara noastra s-a mentiunt constant din 1991 incoace: aproximativ 1 milion de unitati.
Majoritatea politicienilor au sesizat rapid potentialul unei oferte electorale, asa ca au speculat de fiecare data acest domeniu. Cert este ca, in cazul in care promisiunile ar fi fost respectate, deficitul s-ar fi redus la jumatate. Cea mai mare gogomanie in materie a fost rostita de politicieni in toamna anului 2004, cand absolut toata lumea promitea de la 200.000 de locuinte in sus. Cea mai recenta, in 2009, se refera la un program capabil sa furnizeze „16.000 de case ANL". Anual.
Unde ne aflam insa, in pofida „optimismului" afisat de autoritati? Daca este sa ne referim numai la Bucuresti, cu 404 apartamente la 1.000 de locuitori, capitala noastra ramane cu mult in urma unor orase similare din Europa Centrala si de Est: Varsovia, Praga sau Budapesta.
Deficitul numai in metropola autohtona este de 150.000 -170.000 de locuinte. La nivel national situatia este si mai dramatica. Aproape jumatate din spatiile locative sunt subdimensionate si mai vechi de 40 de ani.
Romanii si povara fiscala. Cota unica de 10%-12%, impozite si taxe mai putine
Daca ar fi sa ne luam dupa realitatea politicienilor, in tara noastra ar fi trebuit acum sa se aplice o cota unica de impozitare de 10%-14% (promisiune din alegerile prezidentiale 2009), sa avem un nivel al TVA de 19% si CAS mai mica cu cel putin 3%.
„Crearea de noi locuri de munca prin slabirea presiunii fiscale asupra angajatorului", asa suna cartea de capatai a partidelor politice. Nu in ultimul rand, luand in considerare cele promise de politicieni, avem inca din 2007 un sistem virtual national de plata a taxelor si impozitelor.
Tot articolul, in Financiarul
Elena Udrea sustine "Let’s Do It, Romania!"... Ion Ariton, ministrul “succesurilor”...
