Urmărește A1 pe DiscoverActorul George Alexandru a încetat din viață sâmbătă la Spitalul Fundeni, a declarat pentru AGERPRES regizorul tehnic al Teatrului Nottara, Dana Popescu.
Acesta avea 58 de ani. George Alexandru va fi depus, luni, ora 11.oo, in foaierul principal al Teatrului Nottara. Tot luni va fi şi înmormântat la Cimitirul Ghencea
George Alexandru a fost actor de teatru și film și a jucat în numeroase producții românești celebre, precum ”Ultima noapte de dragoste” sau ”Nuntă mută”.
Actorul a jucat în peste 40 de filme, făcând un rol memorabil în “Noi, cei din linia înâii”, singurul film romanesc prezent la Oscar.
La Teatrul Nottara George Alexandru a urcat pe scenă în 1985, când era încă student. A apărut în spectacolele semnate de Ion Cojar și Alexandru Dabija (Olelie; Vânătorii, de Fănuş Neagu, respectiv Scapino, de J.B.P. Molière).
Născut în București, el a fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea actorie. În primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu. În următorii ani de studenţie a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi Ion Cojar.
Totuşi, debutul pe o scenă profesionistă bucureșteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm, de Ion Brad.
La Studioul Casandra al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, a apărut în numeroase producții, printre care: Mioriţa, de Valeriu Anania, regia: Mihai Mălaimare (1986); Opera de trei parale, de Bertolt Brecht, regia: Ion Cojar (1986); D’ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, regia: Dana Dima (1986); Peer Gynt, de Henrik Ibsen, regia: Ştefan Iordănescu (1985); Rosenkrantz şi Guildenstern, de Tom Stoppard, regia: Radu Băieşu (1985).
Timp de doi ani a fost în trupa Teatrului de Stat V.I. Popa din Bârlad, unde a lucrat la două spectacole semnate de Cristian Nacu (1987): Intrigă şi iubire, de Friedrich Schiller și Rămâne pe joi, de Eugenia Busuioceanu, precum și Fluturi de noapte, de Dinu Grigorescu, regia: Bogdan Ulmu (1986).
La Teatrul Nottara a fost prezent pe afiș, practic neîntrerupt, din anul 1987. Încă de la începutul carierei artistice, jocul său era caracterizat de o sinceritate care se manifesta ca o formă de... frenezie creatoare, pe care a practicat-o până la final, cu o credință statornică. După ani și ani, George Alexandru a rămas același actor gânditor, scormonitor, actorul faber. În dezvoltarea rolurilor sale, am descoperit un nivel al interpretării care propune o nouă ipoteză de viaţă, fără pretenţia de a închide, de a pecetlui definitiv, ci o căutare continuă, aplicată și coerentă. Această rezervă intelectuală ce se face simțită în construcțiile sale scenice, în fond o melancolică modestie artistică, l-a făcut pe George Alexandru să nu acorde o prețuire exagerată darurilor naturale, care de altfel, nu-i lipsesc...
Iată câteva dintre spectacolele Teatrului Nottara, unde jocul său a putut fi admirat de-a lungul anilor: True West, de Sam Shepard, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2010); Jocul dragostei şi al morţii, de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2004); Capul de răţoi, de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă (2004); Romeo şi Jeannette, de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Vino la pod, iubita mea! de Gabor Kiszely, regia: Alexandru Repan (2001); O noapte furtunoasă, de I.L.Caragiale, regia: Dan Micu (1996); Thomas Becket, de Jean Anouilh, regia: Alexandru Repan (1995); Revizorul, de N. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Avarul, de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1994); Puricele, de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăele (1993); Un regat pentru un asasin, de Peter Karvas, regia: Tudor Mărăscu (1991); Păgubaşii, de Miron Radu Paraschivescu, regia: Gelu Colceag (1990); Cuibul, de Tudor Popescu, regia: Dominic Dembinski (1989); Burghezul Gentilom, de J.B.P. Molière, regia: Alexandru Dabija (1989); Livada de vişini, de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988); Propilee & Orhidee, S.A. de Dimos Rendis, regia: Mircea Marin (1987).
