Românii nu au neapărat o educație funerară. Știm că sunt lucruri de făcut, impuse mai degrabă de necesitate sau de dogmele cultului religios din care facem parte. Multe dintre lucruri nu sunt bine stabilite și lăsate la voia întâmplării, pentru că familia este mai degrabă preocupată de durerea pierderii unui om drag.
Atunci când organizezi o înmormântare trebuie să ții cont de așa zise reguli. Vor conta când este prea târziu să mai poți face ceva.
Sicriul închis, un moft?
Am asistat cu toții la manifestări aproape grotești ale celor care doreau dinadins să vadă persoana decedată în sicriu. În unele cazuri, persoane publice ale căror familii au decis să nu permită publicului să vadă persoana decedată, au existat tot felul de teorii și comentarii.
Este alegerea familiei dacă sicriul să fie închis sau nu. Acesta poate fi parțial deschis, mai ales în timpul slujbei specifice. În acest sens însă este nevoie de un sicriu special, cu un capac special, de obicei din gama de lux, cum se găseşte la Adysim spre exemplu, agenție de pompe funebre.
Ținuta defunctului - negru, alb sau orice?
În credința populară, defunctul poartă hainele cele mai bune, costumație special pregătită. Cât despre culoare, nu sunt prea multe referințe, cu excepția decenței desigur. Ținuta neagră poate fi aleasă, dar nu obligatorie.
Pentru cei care mor înainte de a avea șansa de a se căsători tradiția spune că ar trebui să fie îmbrăcăți în ținuta de nuntă. Mai ales în cazul fetelor se păstrează această tradiție a ȋmbrăcatului în rochie de mireasă, albă, ca semn al purității în momentul trecerii la cele sfinte.
Alegerea tipului de îmbrăcăminte pentru defunct are loc în momentul în care acesta este preluat de către firma de pompe funebre.
Drumul fără de întoarcere
O altă idee interpretată în fel și chip se referă la drumul ales spre cimitir. În tradiția populară se menționează despre drumul fără de întoarcere, în sensul plecării din această lume. Dar mulți o iau ca atare și consideră că în drumul spre locul de veci, defunctul să străbată calea spre casă, pe unde a trăit și desigur acest traseu să nu fie realizat decât într-un singur sens.
De fapt, familia nu trebuie să fie constrânsă de o astfel de idee. Depinde unde anume va avea loc înmormântarea, care este distanța biserică - cimitir și desigur mulți alți factori. În unele cazuri poate fi necesară și asigurarea transportului pentru cei care vor face parte din cortegiul funerar. În acest sens sunt recomandate pachetele de servicii funerare, cum sunt cele de la Adysim - servicii funerare complete.
Parastasul
După momentul depunerii în criptă sau groapă a defunctului, are loc și masa de pomenire. Un mit în acest sens amintește despre pomana făcută către toți cei care au fost prezenți la evenimentul funerar.
Din punct de vedere al dogmelor, se va respecta mai degrabă tipul de meniu, decât cine va fi sau nu invitat la această masă. Parastasul poate fi realizat alături de un cerc restrâns de persoane și doar membrii de familie, în timp ce ceilalți pot primi un pachet cu alimente drept pomană.
Parastasul poate fi de asemenea organizat cu sprijinul firmei de pompe funebre. În funcție de perioada din an când are loc, se respectă meniul de post pentru zilele de post și cel de dulce, în orice altă perioadă. Prețurile variază, dar de obicei meniul trebuie să includă toate cele 3 feluri de mâncare, desert și băutură.
Tradiții la înmormântări
Oamenii au dezvoltat tot felul de griji și concepte iraționale au început să își facă loc în mintea unora atunci când are loc o înmormântare. De ce totuși continuă să existe tradiții specifice ȋnmormântărilor? Pentru că acesta ar fi și un ultim moment în care familia poate face ceva pentru persoana dragă pierdută.
De la spartul vasului înainte de plecarea la cimitir la pomana data peste groapă, mai ales în mediul urban se mai păstrează tradiții cu rădăcini străvechi. În stil mai modern, multe dintre acestea sunt înlocuite, înmormântarea fiind realizată de persoane cu experiență, care simplifică mult din treaba familiei îndoliate.
Despre ce este permis sau nu familia se interesează adesea de la preot sau cei care susțin ceremonia funerară.
