Vlad George Nisioi, cel mai cunoscut copil din Bucovina, s-a stins la 14 ani, căzând într-un hău de peste 50 de metri. Pozele sale au făcut înconjorul României: în straie tradiționale, călare pe cal, ascuțind o coasă sau înfulecând o pâine aburindă, de casă, Vlad ne-a arătat că da, eternitatea s-a născut la sat. Dar noi, ocupați cu altele, l-am uitat. ”Mare e moartea, peste măsură / Suntem ai ei, cu râsul pe gură”...
Vlad George Nisioi era un simbol. Al celor din Câmpulung Moldovenesc, al Rarăului, al Bucovinei. Avea 12 ani, dar pozase, deja, de zeci de ori. Mergea cu calul la păscut, ascuțea coasa, înfuleca pâinea aburindă. N-o făcea pentru obiectiv. Iubea satul, iubea natura, iubea muntele. Locuia lângă Izvorul Alb. Știa bine zona.
Pe 29 aprilie, Vlad George Nisioi s-a suit acolo, sus, în ”Piatra Buchii”, pe Rarău. Nu era singur, ci însoțit de câțiva prieteni. Un moment de neatenție și piciorul i-a fugit. A căzut în hău, de la peste 50 de metri, sub privirile neputincioase ale tovarășilor de drumeții. S-a sunat la 112. În van. ”Crăișorul munților” n-a fost plâns de mulți. Presa n-a avut vreme de el, era ocupată cu altele. Ne-au rămas doar zeci de poze. Cu un puști cu chimir și pălărie, surâzând. ”Mare e moartea, peste măsură / Suntem ai ei, cu râsul pe gură”...Să ne ierți, Vlăduțe, să ne ierți...
